Concediu Kefalonia, septembrie 2020
In plina pandemie, cu rezervarea pentru Kefalonia facuta inca din 2019 si cu o frica maxima ca anul acesta nu mai plecam in concediu, la inceputul verii am fost pana pe Thassos, scurt, doar 9 zile. Se poate vedea si aici Concediu Thassos 2020.
Dar sa vorbim despre acest mult asteptat concediu pe care-l asteptam de aproape 1 an si aproape siguri ca nu o sa mai ajungem din cauza covrigului. Dar uite ca s-au asezat planetele si am scapat ca oile'n trifoi. Kefalonia! VENIM!
Am facut tesul pentru Covid, 300lei de persoana la Profilaxis, care a iesit negativ si in acel moment am stiut ca asta a fost, nimic nu ne mai poate opri, am inceput sa facem bagajele cu 2 zile inainte sa plecam, atat de entuziasmati am fost! Mai mult Mona, eu inca eram putin stresat cu lucru, tragea unul, altul de mine.
Mona a urmarit cateva saptamani pe Facebook Forum Grecia sa vada cum este situatia prin vama, ce modificari apar si ne-a cam speriat cele 4-8 ore de asteptare in vama Kulata in weekend ca sa intri in Grecia, asa ca am decis sa plecam cat mai repede posibil, adica in jurul orei 12, sa o iau pe Mona de la epilat si sa plecam direct. In final plecarea am facut-o la ora 13:00.
ziua zero, Vineri 28 august 2020
Cu doar cateva zile in urma Serbia a dat drumul la vama fara sa prezinti un test de Covid pentru cei care sunt doar in tranzit, asa ca am ales traseul Serbia - Bulgaria - Grecia(prin vama Kulata).
Am fost singura masina din vama cu Serbia. La sarbi ne-au cerut actele uzuale si rezervarile pentru Grecia, din care a notat ceva la ei in sistem, in cateva minute eram plecati. De cate ori trecem prin Varsac, nu rezistam sa nu ne oprim la o pleskavita autentica, foarte, foarte buna. Serbia am traversa-o rapid, doar vreo 2 pauze scurte, Mona a luat si o pauza mai lunga, asa de aproape 2 ore.
In vama la bulgari am avut o singura masina in fata noastra, am aratat buletinele, ne-a intrebat unde mergem si atat, in total am stat vreo 3 minute. Imediat ce am trecut vama, stiam ca trebuie sa ne oprim sa facem un dus, eram lipiciosi. Asta se intampla cand n-ai aer conditionat in masina, dezvolti lipiceala :)). Am gasit pomul corect, am plantat dusul portabil pentru camping si ne-am revigorat, suntem din nou apti de drum.
Ajunsi in vama Kulata, am fost placut surprinsi sa vedem in fata noastra doar 5 masini. Totul a fost foarte rapid, in 10 minute am trecut vama. Am aratat testul Covid, buletinele si ne-au urat un calduros "Welcome to Greece, my friends".
ziua unu, Sambata 29 august 2020
Noi am plecat pregatiti sa stam cateva ore prin vama, asa ca la ora 00:30 am ajuns in Thesalonik, prima noastra locatie de pe lista. Ce puteam face la acea ora?! Cazarea este abia de a doua zi, pe plaja a zis Mona ca nu vrea... Ok, hai sa vizitam cate ceva, dupa care mergem la masina si dormim pana dimineata. Aglomerat la Arch of Galerius, chiar si la acea ora! A trebuit sa asteptam ca sa prindem locul liber cat sa facem cateva poze. Pe aici oamenii nu dorm?
Nu mai retin la ce ora ne-am intors la masina, dar stim ca am dormit bine, chiar a fost odihnitor, doar putin cam prea cald. Atat de cald ca nu a fost suficient sa deschis toate geamurile cate 2 degete, a trebuit sa deschid o usa la masina. Si-au facut de cap tantarii, plin de ei in masina. Ne-au si muscat de cateva ori.
Gata, la ora 7:00 eram in picioare si ce sa vezi, cafeneaua era fix langa noi, la fix a picat. Intre timp am dat un mesaj la proprietarul cazarii care ne-a zis ca ne anunta imediat ce putem primi camera.
Ca sa nu stam de pomana, am luat-o la pas catre Roman Agora of Thessaloniki, niste ruine gasite accidental in anii 1960 si un muzeu subteran cu obiecte foarte interesante, printre altele aveau matrite pentru a turna bani si alte obiecte. 4 euro de persoana.
Dupa ce am vizitat si facut vreo 200 de poze, am hotarat ca e timpul sa plecam mai departe.
Desi am fost pe timp de noapte, am zis ca ar trebui sa vedem cum este si ziua la Arch of Galerius. Aproape la fel de galagios si aglomerat ca noaptea.
Si gata, am primit mesaj de la proprietar ca este gata camera. Dar cum era foarte aproape si oarecum in drumul nostru, ne-am oprit si la Rotunda ca sa o vizitam, 6 euro de persoana. Am spus pas, ne-am pozat cu ea de afara, suficient :))
Eram foarte sigur ca am setat pe telefon unde am parcat masina. Panica, se pare ca am uitat cumva sa fac acest lucru si trebuia sa apelez la memoria vizuala. Am fost pe aproape, in final am inceput sa caut pe GPS locatiile pe unde am umblat cu masina, eram la 2 strazi distanta.
Am ajuns la cazare in jurul orei 12:00. Foarte faina camera, nu este mare dar foarte bine pus in valoare tot spatiul disponibil iar decoratiunile sunt foarte tari!
Am plecat spre masina ca sa aduc bagajele, Mona a iesit dupa mine si a tras usa dupa ea. Aia a fost, cheia era inuntru, inchiderea usii automata... Suna proprietarul, explica-i ca suntem prosti si promitem ca nu ne mai tinem de prostii daca ne mai deschide o data usa :))
Am petrecut putin timp la camera, adica am facut dus si am dormit :)).
Pe la ora 18:30 am plecat iar prin oras, de data aceasta sa vedem apusul de la Turnul Alb din Salonic unde am facut sute de poze cu apusul si tot ce era de pozat pe acolo.
Dar sa vorbim despre acest mult asteptat concediu pe care-l asteptam de aproape 1 an si aproape siguri ca nu o sa mai ajungem din cauza covrigului. Dar uite ca s-au asezat planetele si am scapat ca oile'n trifoi. Kefalonia! VENIM!
Am facut tesul pentru Covid, 300lei de persoana la Profilaxis, care a iesit negativ si in acel moment am stiut ca asta a fost, nimic nu ne mai poate opri, am inceput sa facem bagajele cu 2 zile inainte sa plecam, atat de entuziasmati am fost! Mai mult Mona, eu inca eram putin stresat cu lucru, tragea unul, altul de mine.
Mona a urmarit cateva saptamani pe Facebook Forum Grecia sa vada cum este situatia prin vama, ce modificari apar si ne-a cam speriat cele 4-8 ore de asteptare in vama Kulata in weekend ca sa intri in Grecia, asa ca am decis sa plecam cat mai repede posibil, adica in jurul orei 12, sa o iau pe Mona de la epilat si sa plecam direct. In final plecarea am facut-o la ora 13:00.
ziua zero, Vineri 28 august 2020
Cu doar cateva zile in urma Serbia a dat drumul la vama fara sa prezinti un test de Covid pentru cei care sunt doar in tranzit, asa ca am ales traseul Serbia - Bulgaria - Grecia(prin vama Kulata).
Am fost singura masina din vama cu Serbia. La sarbi ne-au cerut actele uzuale si rezervarile pentru Grecia, din care a notat ceva la ei in sistem, in cateva minute eram plecati. De cate ori trecem prin Varsac, nu rezistam sa nu ne oprim la o pleskavita autentica, foarte, foarte buna. Serbia am traversa-o rapid, doar vreo 2 pauze scurte, Mona a luat si o pauza mai lunga, asa de aproape 2 ore.
In vama la bulgari am avut o singura masina in fata noastra, am aratat buletinele, ne-a intrebat unde mergem si atat, in total am stat vreo 3 minute. Imediat ce am trecut vama, stiam ca trebuie sa ne oprim sa facem un dus, eram lipiciosi. Asta se intampla cand n-ai aer conditionat in masina, dezvolti lipiceala :)). Am gasit pomul corect, am plantat dusul portabil pentru camping si ne-am revigorat, suntem din nou apti de drum.
Ajunsi in vama Kulata, am fost placut surprinsi sa vedem in fata noastra doar 5 masini. Totul a fost foarte rapid, in 10 minute am trecut vama. Am aratat testul Covid, buletinele si ne-au urat un calduros "Welcome to Greece, my friends".
ziua unu, Sambata 29 august 2020
Noi am plecat pregatiti sa stam cateva ore prin vama, asa ca la ora 00:30 am ajuns in Thesalonik, prima noastra locatie de pe lista. Ce puteam face la acea ora?! Cazarea este abia de a doua zi, pe plaja a zis Mona ca nu vrea... Ok, hai sa vizitam cate ceva, dupa care mergem la masina si dormim pana dimineata. Aglomerat la Arch of Galerius, chiar si la acea ora! A trebuit sa asteptam ca sa prindem locul liber cat sa facem cateva poze. Pe aici oamenii nu dorm?
Nu mai retin la ce ora ne-am intors la masina, dar stim ca am dormit bine, chiar a fost odihnitor, doar putin cam prea cald. Atat de cald ca nu a fost suficient sa deschis toate geamurile cate 2 degete, a trebuit sa deschid o usa la masina. Si-au facut de cap tantarii, plin de ei in masina. Ne-au si muscat de cateva ori.
Gata, la ora 7:00 eram in picioare si ce sa vezi, cafeneaua era fix langa noi, la fix a picat. Intre timp am dat un mesaj la proprietarul cazarii care ne-a zis ca ne anunta imediat ce putem primi camera.
Ca sa nu stam de pomana, am luat-o la pas catre Roman Agora of Thessaloniki, niste ruine gasite accidental in anii 1960 si un muzeu subteran cu obiecte foarte interesante, printre altele aveau matrite pentru a turna bani si alte obiecte. 4 euro de persoana.
Dupa ce am vizitat si facut vreo 200 de poze, am hotarat ca e timpul sa plecam mai departe.
Desi am fost pe timp de noapte, am zis ca ar trebui sa vedem cum este si ziua la Arch of Galerius. Aproape la fel de galagios si aglomerat ca noaptea.
Si gata, am primit mesaj de la proprietar ca este gata camera. Dar cum era foarte aproape si oarecum in drumul nostru, ne-am oprit si la Rotunda ca sa o vizitam, 6 euro de persoana. Am spus pas, ne-am pozat cu ea de afara, suficient :))
Eram foarte sigur ca am setat pe telefon unde am parcat masina. Panica, se pare ca am uitat cumva sa fac acest lucru si trebuia sa apelez la memoria vizuala. Am fost pe aproape, in final am inceput sa caut pe GPS locatiile pe unde am umblat cu masina, eram la 2 strazi distanta.
Am ajuns la cazare in jurul orei 12:00. Foarte faina camera, nu este mare dar foarte bine pus in valoare tot spatiul disponibil iar decoratiunile sunt foarte tari!
Am plecat spre masina ca sa aduc bagajele, Mona a iesit dupa mine si a tras usa dupa ea. Aia a fost, cheia era inuntru, inchiderea usii automata... Suna proprietarul, explica-i ca suntem prosti si promitem ca nu ne mai tinem de prostii daca ne mai deschide o data usa :))
Am petrecut putin timp la camera, adica am facut dus si am dormit :)).
Pe la ora 18:30 am plecat iar prin oras, de data aceasta sa vedem apusul de la Turnul Alb din Salonic unde am facut sute de poze cu apusul si tot ce era de pozat pe acolo.
Ne-am plimbat pe faleza foarte aglomerata, plin e lume, au iesit la plimbarea de seara.
Aristotelous Square, am facut cateva poze, dar mai mult am traversat-o, eram prea obositi ca sa mai si admiram ceva in aceasta piata.
Pe la ora 21:40 am ajuns inapoi la camera si cam gata cu activitatea pe ziua de azi.
ziua doi, Duminica 30 august 2020
Putin inainte de ora 10 am plecat sa vizitam cateva ruine din apropiere. Cand spun apropiere, ma refer ca scot capul pe geam si vad Trigonion (Chain) Tower peste drum.
Am zis sa incepem cu cel mai indepartat loc, o cetate care pana nu de mult a fost folosita ca si inchisoare, Heptapyrgion of Thessalonica. Se poate vizita cam o treime din ea, iar de pe ziduri se poate vedea o superba panorama a orasului. Se cam ridica parul pe tine cand vezi in ce conditii "locuiau", cum arata bucataria, dusurile si mai ales camerele de izolare unde cea mai mica era de 2x1,5m, cele mai spatioase la 2,5x3m aratau ca un penthouse. Mai era una de aproximativ 3,5m lungime, latimea langa usa de 2m iar in capat se ingusta pana la 40cm. Nicio fereastra sau sursa de lumina, doar niste pereti goi si o usa solida din metal. Biletul costa 6 euro de persoana si include vizitarea Trigonion (Chain) Tower.
In drum spre Trigonion (Chain) Tower poti admira zidurile sau mai bine zis mare parte din zidurile vechii cetati care s-au conservat foarte bine.
Am ajuns si la Trigonion (Chain) Tower care, din cauza de Covid, jumatate din el este inchis pentru vizitatori, dar poti merge pana sus de unde se poate vedea panorama a orasului Thesalonik.
Si gata, mergem pe plaja, suntem in Grecia. Agia Triada, doar ca e cam la 25km de unde suntem cazati, un drum de jumatate de ora. Asta la dus, la intors am prins un trafic inuman si am facut aproape o ora.
Dar inainte sa plecam spre plaja, am petrecut vreo 5 ore de relaxare in camera. Am si dormit putin, somnic de frumusete.
Plaja Agia Triada ar trebui sa fie cea mai frumoasa plaja din Thesalonik. Probabil suntem noi mai mofturosi, dar aceasta plaja nu este nici pe departe o plaja frumoasa, poate doar cea mai frumoasa din aceasta zona. Plaja cu nisip are o latime de putin peste 3 metri, apa este de un verde usor tulbure si nu din cauza ca era marea agitata, chiar deloc, aproape ca nu existau valuri, in apa nu era deloc vegetatie dar pe plaja erau foarte multe gramezi, probabil adunate de cineva si lasate pe plaja ca sa fie ulterior colectate. Intrarea in apa este foarte lina, cel putin 30m a trebuit sa inaintez ca sa-mi ajunga apa la umeri iar asta mi-a placut foarte mult.
La ora 17:30 cand ne-am instalat pe plaja, soarele si-a pierdut din putere, nu te ardea deloc. Am hotarat sa stam pana la apus ca sa facem cateva poze, nu multe, putin peste 100 :))
Dupa sesiunea foto, ne-am plimbat putin pe faleza, am prins si cateva artificii, dupa care ne-am indreptat catre cazare. Drumul a fost foarte aglomerat iar in momentul in care mai aveam vreo 2km pana la destinatie, a innebunit GPS-ul, grav de tot, zici ca voia sa faca misto de mine, imi spunea sa fac stanga si acolo nu exista strada, sa merg inainte si acolo era sens interzis, sa fac dreapta desi acolo era o strada infundata... Asa ca un traseu de 1-2 minute l-am facut in vreo 10. Sa nu va spun pe ce stradute mergeam, era loc de o masina si o persoana, au fost un loc unde a trebuit sa rabatez oglinda...
Am mai facut cateva poze de noapte la orasul Thesalonik si gata, ne-am bagat la somn.
ziua trei, Luni 31 august 2020
Ne-am trezit la ora 5:30, ne asteapta un drum lung pana pe insula Kefalonia si avem ora fixa sa ajungem in Nidri ca sa luam bacul, ora 13:30. Daca-l ratam, urmatorul este a doua zi la ora 13:30 si asta nu e deloc amuzant. Problema e ca ne-au cam dat planurile peste cap cei cu bacul, din 1 septembrie, adica maine, s-a scos bacul de la ora 9:30, cel pentru care aveam noi planurile facute. Asa ca am scos din planuri o dupa-masa si o noapte in Lefkada, acum mergem direct pe Kefalonia.
Sa revenim, la ora 6:00, exact inainte sa plecam, am inregistrat urarea pentru prieteni, asta:
Si abia acum suntem pregatiti sa plecam. Ne-am luat o mare marja de eroare si bine am facut, am reusit sa ratez traseul si s-au adaugat inca 40 minute la traseul initial.
Am ajuns cu bine in Nidri, am mancat la brutaria la care suntem deja obisnuiti sa mancam si ne-am dus sa platim biletele pentru bac. 40 euro de masina, 8 euro de persoana, ne-au julit instant de 56 euro.
Pe bac avem optiunea de a sta jos la cuseta cu aer conditionat(in cazul de fata cu toate geamurile si usile deschise) sau sus de tot unde poti admira peisajul si sa te racoreasca briza marii, care mai putin si te lua pe sus.
Cum am intrat in portul Fiskardo, emotiile erau la maxim, am ajuns!
Ne-am indreptat direct spre plaja Myrtos, dar inainte sa ajungem acolo, am tras pe dreapta ca sa rezolv problemele la 2 clienti, timp in care Mona s-a urcat pe masina la ciordit de smochine.
Si am ajuns pe plaja Myrtos. Pot doar sa spun ca am aruncat toate cele pe plaja si direct in apa la balacit. Atat de buna de imbaiat era apa, vai... Greu am iesit, atat de greu ca ne-a prins apusul. Apai daca n-am facut la poze cu apusul...
S-a intunecat, bun, noi unde dormim? Cum spuneam mai devreme, noi trebuia sa ajungem pe Kefalonia maine, deci cazare avem doar de maine. A fost prea din scurt, se vroia plata in avans si nerambursabil cand am vrut sa facem o rezervarea si nu eram chiar siguri ca ne lasa astia sa plecam, asa ca a ramas in aer, urmand sa gasim o modalitate ceva, adica sa dormim in masina :))
Mona s-a gandit ca tragem doua sezlonguri unul langa alta, punem cearceaful, prosoapele de plaja si ne acoperim cu patura din dotare. Da de unde, pe plaja Myrtos este paznic peste noapte care a aprins niste proiectoare de se vedea toata plaja si s-a pus pe facut curat si aranjat pe acolo. Deci a picat ideea, dormim in masina si bine am facut, de dimineata era o roua pe masina de zici ca a plouat, ciuciulete ne facea peste noapte. Noaptea omul a mai facut si discoteca, doar era singur pe plaja :). Bine ca eram in masina, nu se auzea chiar asa de tare, dar afara sigur era scandal.
La 8:00 ne-am trezit, nu putem spune ca am dormit rau, dar nici foarte confortabil, important este ca suntem odihniti, veseli, dornici de plaja, baie, vizitat una, alta, chestii de concediu.
ziua patru, Marti 1 septembrie 2020
Inca de aseara am hotarat ca de dimineata mergem pe plaja Petani, stia Mona ca este singurul moment in care am putea ajunge pe aceasta plaja, asa ca incolo ne-am indreptat.
Pe drum am ajuns la 3 Umbrellas, cele 3 umbrele si sezlongurile pozitionate departe in apa iti atrag privirea ca un magnet. Pe noi ne-a atras cu totul, pana pe ele si gata, am pus-o de-o sedinta foto.
Dupa vreo 10 minute am ajuns si pe plaja Petani, goala, ora 9:00 si doar noi pe acolo. Dupa cateva minute au inceput sa apara si alti turisti. Cand esti primul pe plaja iti poti alege unde sa pui cearceaful, in cel mai bun loc. Inca suntem obisnuiti ca in trecut sa fie aglomerat, o sa dureze putin pana ne obisnuim cu noul regim de plaje aproape goale.
La 9:10 eram deja in apa, nu-ti mai venea sa iesi din ea, calda, fara valuri, foarte limpede, 2-3 persoane in toata marea de acolo.
Mona nu apare in poze, dar azi a inaugurat si ea masca de snorkeling si labele, se pare ca i-a placut :D
Gata, pe la ora 12:30 am plecat de pe minunata plaja care, din punctul meu de vedere, este net superioara plajei Myrtos.
Ne era cam foame, ne trebuiau si ceva cumparaturi, asa ca ne-am oprit in Argostoli pe o terasa la malul marii, terasa pe care o stiam din trecut, cu mancare foarte, foarte buna, pesti care se hranesc frenetic cand le arunci cate o bucata de paine si daca ai noroc, mai trece pe acolo si cate o broasta testoasa Caretta Caretta. Au trecut doua, pe una am filmat-o prost de tot, a doua era prea departe si apa nu era chiar limpede.
In jur de ora 16:00 am ajuns la cazarea din orasul Agia Effimia, exact la vila Afrodite Apartments unde am mai stat in urma cu 4 ani si stim ca este ok. Am despachetat, ne-am odihnit putin, adica eu am scris pe blog iar Mona a aranjat toate cele, doar o sa stam 12 zile pe aici.
La ora 19:30 am plecat la o plimbare relaxanta prin orasel, foarte frumos si linistit. Ne-am cumparat o casuta stramba, am facut poze, Monei i s-a pus pata pe ceva placinta cu feta si spanac. Si cam asta a fost activitatea pe ziua de azi, exceptand ca am ajuns la camera pe la ora 21:00 si m-am apucat de scris pe blog. Pe maine ar parea ca mergem pe plaja Assos, inca nu stim, atat de multe plaje si atat de putin timp...
ziua cinci, Miercuri 2 septembrie 2020
Si azi vom merge pe plaja pe care inca nu ne-am hotarat, adica Dafnoudi Beach, o plaja salbatica pe care, de la drumul asfaltat, se merge 15 minute prin padure pe o carare pietruita.
Pana sa ajungem la locul unde parcam masina, am dat peste un catus care avea cateva fructe coapte. Stiam ca am in portbagaj manusi din piele groasa, asta e, oprim, culegem, degustam. Am testat-o pe prima si a fost foarte buna la gust, asa ca am trecut la cules, doar cateva. Spuneam ca manusile sunt din piele si groase, da?! Ei bine, au trecut acele cu succes prin ele, in toate degetele aveam cate un ac. Dar a meritat :). La gust seamana putin cu pepenele galben si mango.
Ajunsi pe plaja Dafnoudi Beach, am constat ca suntem singuri, pfoai, avem plaja noastra :). Pentru vreo 5 minute, atat a durat pana au aparut primele persoane, dupa care au tot venit.
Marea a fost putin agitata peste noapte, era si acum, valuri maricele si apa putin tulbure. Am incercat putin de snorkeling fara prea mult succes, vizibilitate mica si curentii de apa foarte mari, la un moment dat nu mai inaintam deloc, desi incercam din rasputeri. Nu am stat prea mult pe aceasta plaja, ne-am plictisit repede, iar pietrele de pe plaja se simteau foarte tare prin patura :))
Cum plajele Kimilia si Emplisi sunt pozitionate foarte aproape de Dafnoudi Beach, am sarit peste ele si ne-am oprit la plaja Foki. O plaja rupta din povesti, pozele si cuvintele nu pot descrie ceea ce am vazut noi aici. O livada de maslini ca sa te poti feri de soare, pietricele marunte cat sa nu ai nevoie de papuci de apa, o apa calda si limpede de nu ai cum sa-i rezisti! Aveam inca din 2016 in plan sa o vizitam si uite ca in final am ajuns si aici.
Cum plaja este foarte aproape de orasul Fiskardo, am dat o plimbare prin port, prin magazine, facut cateva poze si am constatat cat de scump este totul, dar totul! Macar este un oras foarte frumos si merita vizitat daca aveti ocazia.
In drum spre camera am observat cat de frumos arata apusul si era pacat sa ratam sedinta foto, chiar daca-mi era foarte foame. Pun doar cateva :)
Gata si ziua de azi. Mona tocmai a picat si e doar ora 23:00. Imediat pic si eu :))
ziua sase, Joi 3 septembrie 2020
Ziua de azi se anunta cu mai putine plaje si mai multe puncte de interes pe care desi le-am mai vazut acum 4 ani, mai vrem sa le vedem o data.
De fapt, azi am fost la pestera Melissani si doar pe ea am mai vazut-o acum 4 ani, urmatoarele obiective abia azi le-am descoperit. Dar sa incepem cu inceputul. Accidental am vazut pe Google Maps Nautical Museum of Sami, hmm, precis e o frectie, dar din lipsa de obiective pe care sa le vizitam, este ok si aici. A fost orice numai frectie nu! Se deschide la ora 10:00, am ajuns deodata cu proprietarul. Biletul este 4 euro de persoana. A inceput baiatul de acolo sa ne povesteasca in detaliu fiecare barca expusa, toate facute manual de tatal lui. Incredibil ce atentie la detalii, toate sunt functionale, se pot pune pe apa si plutesc. Toate acele funii sunt functionale, nu doar de ornament. Usi, scripeti, angrenaje pentru ancora, pana si un motor in miniatura, totul este functional. Nu stim cand a trecut o ora si 40 de minute, foarte captivant. Era sa uit, muzeul este deschis de anul trecut.
Cum era aproape amiaza, am zis sa mergem la pestera Melissani ca sa vedem apa cu soarele deasupra. Am mai fost, am vazut, am zis sa revedem pentru ca daca tot nu era deloc coada, de ce nu. 6 euro intrarea. La fel de impresionant ca si la ultima vizita.
Tot in zona cu Nautical Museum of Sami si pestera Melissani este si un Odysseus Zoo-Land. Hai sa pierdem timpul si pe acolo, nu mult, am stat aproape 2 ore. Desi pare banal acest Zoo in care sunt in proportie de 90% animale domestice, 2 cerbi si cateva caprioare, cateva specii de papagali, nu pot spune ca a fost chiar plictisitor. Dar tematica parcului este interesanta: Calatoria lui Odysseus prin insulele Ionice. Asa ca pe traseu avem si o poveste pe care noi n-am citit-o, dar am pozat personajele ce tot apareau din loc in loc. Cei mai draguti au fost papagalii, doi dintre ei si vorbeau, altii doar galagiosi iar unii dintre ei foarte, foarte frumosi! Interesant a fost si cusca unde erau iepuri, gaini, curcani, toti la un loc, nicio treaba, zici ca sunt rude de o viata :)) Am avut cativa cai si 2 magari care au stat la mangaiat, se pare ca erau obisnuiti. 6 euro intrarea de persoana.
![]()
Este ora 15:00 si desi sunt 29 de grade la umbra, vantul ajuta foarte mult si nu resimti mai deloc caldura. Dar totusi, suntem in vacanta la mare, deci trebuie sa facem baie, plaja, asa este frumos. Cel mai aproape de noi este plaja Antisamos pe care o stim foarte bine si o recomandam la oricine ajunge pe Kefalonia.
Mona stia si ea ca aici sunt multi pesti, era foarte nerabdatoare sa-i vada. Pe plaja Petani a facut prima data snorkeling si incontinuu imi arata cu degetul cate un peste acolo, alti doi dincolo, eu stiam si i-am spus ca este slabut, nu se compara cu alte locuri pe unde am mai facut snorkeling. Acum, pe plaja Antisamos , dupa ce a intrat in apa si a dat cu ochii de atat de multi pesti, era maxim surescitata! Mai ales ca a citit ea pe undeva ca daca scoti o bucata de paine, toti pestii vin la tine :). Marea ei dezamagire a fost cand s-au terminat cele doua felii de paine, dar a promis ca se intoarce mult mai bine aprovizionata :))
Este ora 22:00 iar noi suntem in oras la spalatorie, ne-am domnit, este mai simplu sa scrii pe blog si sa stai pe telefon pana masina isi face treaba :P. 1 euro pastila de detergent, 5 euro programul pentru haine colorate la temperatura de 40 grade care dureaza 37 minute. Masina de uscat rufe te taxeaza cu 1 euro pentru 10 minute. Dar la cum bate vantul pe aici, pana dimineata sunt uscate, putem spune ca am facut economie.
Si cei de la Blogger tocmai au schimbat interfata, nu poi pot atasa pozele ca si pana acum, vrea sa le puna una sub alta... niste idioti cu diploma... mda, o sa ma chinuie sa aranjez ca sa arate ca si pana acum :(
ziua sapte, Vineri 4 septembrie 2020
O dimineata deloc draguta, ma chinuie blogul intr-un mare fel. Mi-a trebuit o ora jumatate de editare html ca sa arate la fel, nu mai pun ca la un moment dat l-am facut praf...
Ieri am facut putin maraton, desi nu mi s-a parut, zic asta pentru ca astazi parca sunt putin obosit. O fi din cauza ca este vineri si urmeaza weekend?! Bun, deci azi mergem undeva pe o plaja si hibernam, nu ma misc decat daca este necesar. Alegem o plaja cu nisip ca sa imi pot odihni oasele :))
Si am ajuns pe plaja Kaminia, prea putin promovata turistic din cauza ca pe aceasta plaja vin foarte multe broaste testoase Caretta Caretta sa depuna oua. Sunt o gramada de cuiburi insemnate ca sa le ocolesti. Aceasta plaja este foarte lunga, doar nisip, pe alocuri pietre in apa, intrarea lina si daca nu batea vantul, sunt sigur ca este si multa liniste. Pe la ora 14:00 a trebuit sa ne caram, atat de tare batea vantul ca nu mai puteam tine umbrela deschisa si din cauza ca am tinut-o inchisa, ne-a prajit soarele bine de tot.
Am plecat spre plaja Kato Lagadi, este putin mai greu accesibila si speram sa nu fie atat de tare vantul. Greu accesibila?! Prima data sa gasesti cararea corecta ca sa cobori la plaja, abia atunci dai de traseul greu. Nu este complicat, dar trebuie sa fii atent, in unele locuri mai si aluneca.
Vai cat de tare este locatia! Din pacate am ajuns noi prea tarziu si era prea multa umbra ca sa mai putem face si ceva poze, sa mai facem plaja sau orice altceva in afara sa dormi, da, am dormit putin :D. La un moment dat s-a facut frig de la vant si lipsa de soare, asa ca ne-am carat de acolo cu gandul ca sigur ne vom intoarce mai de dimineata ca sa putem face poze.
In drum spre casa ne-am oprit in oraselul Poros, sa ne plimbam, sa vizitam, sa avem ceva activitate. Pustiu tot, inchis aproape tot, nimeni pe strazi, zici ca este parasit orasul. Pe ici, colo cate o terasa deschisa si alea cu mese si scaune goale.
Ca sa va faceti o idee cat de tare bate vantul si cat de tare a agitat apa, ia uite cum face aceasta barca
Am cumparat niste prajituri de la o cofetarie. Atat, cam sec azi...
ziua opt, Sambata 5 septembrie 2020
Inca de aseara am pus alarma la telefon sa ne trezim cu o ora mai repede ca sa prindem rasaritul in Agia Effimia. Din fericire pentru noi, este toamna si rasaritul este mai tarziu. Ne-am trezit la ora 6:40 si la 1 minut de cazare este o banca pe faleza parca pusa special sa vezi rasaritul. Foarte linistit si frumos.
Cand am ajuns la camera, am cules si niste lamai ca sa facem o limonada.
Daca tot era treaza mai devreme, Mona a gatit micul dejun: iaurt grecesc cu fructe confiate. Am uitat de miere, neaparat trebuia si miere. Noroc ca spre final mi-am adus aminte ca avem gem de capsuni la noi, a mers ca uns! Iaurtul este la vrac, produs de localnici. Pe la noi nici smantana nu este atat de groasa :))
Si Mona l-a prins pe nenorocit. Ultima lui dorinta a fost o noapte copioasa, sa intepe tot ce prinde in cale si sa cante pe la urechi. Dar se pare ca nu a fost singur, am dat de un grup organizat, am mai smotocit si eu 4 bucati. ATENTIE! Imagini cu puternic impact emotional!
Daca tot ne-am trezit mai devreme, am mers sa vizitam St. George's Castle. L-am vazut si acum 2 ani, mai in fuga pentru ca era foarte cald. De data asta l-am luat asa mai in detaliu, cu timp, intrat prin gauri si admirat panorama. Intrarea este 3 euro de persoana.
Chiar la intrarea in castel este restaurantul To Kastro Cafe, va recomand sa nu ratati aceasta locatie, preturile sunt mai mult decat decente, servirea este impecabila iar ceea ce iti servesc garantez ca este bun, foarte bun. Eu n-am fost prea hotarat ceea ce vreau sa comand iar nenea mi-a spus ca el nu ma grabeste, sa ma decid si se intoarce in cateva minute. A facut-o de 2 ori, de fiecare data cu zambetul pe buze si pot sa va spun ca desi aveam starea aceea de stres ca este ospatarul langa mine, trebuie sa aleg ce sa comand, n-am fost deloc stresat, omul a stiut cum sa ma faca sa ma simt bine si sa nu ma stresez. Ca sa nu mai pun ca imediat ce ne-am asezat la masa, ne-au pus pe masa 2 pahare si o carafa cu apa plata si gheata. Cum s-a golit, ne-au adus imediat alta plina. A doua nu a apucat sa se goleasca, dar s-a topit gheata, pac au schimbat carafa. Sunt foarte atenti la detalii, foarte politicosi si incredibil de rapizi. Pentru o cola, un sprite si ce am mancat, am platit 17,6 euro. Apa si desertul a fost din partea casei. Am pus si poza cu biletelul cum ne-a luat comanda, in caz ca vreti sa ne intrebati ce am comandat. Nu stiu daca am precizat, foarte, foarte gustos!
Si cum ne-am decis ca astazi sa mergem pe muntele Ainos, care, din pacate, este inchis pana pe data de 7 septembrie din cauza riscului foarte mare de incendiu. Interzis cu orice mijloc de transport sau pe jos. Am stat vreo 15 minute pe banca, la umbra, racoare si aer curat. Nu-i bai, revenim :)
Stiu ei de ce, am vazut si noi un nor mare de fum si am presupus ca poate sa fie doar de la un incendiu. Se poate vedea aici.
Cum brusc s-a schimat programul, Mona a decis ca vrea snorkeling si sa mergem pe plaja Agios Thomas ca sa vedem pestii. Ne asteptam sa fie aglomerat, sa nu gasim parcare sau loc pe plaja. Avantajele pandemiei, am gasit lejer parcare si loc pe plaja.
Din pacate, apa putin cam tulbure si vizibilitatea nu este prea mare, asa ca Mona a renuntat dupa cateva minute, total dezamagita ca nu e ca pe Antisamos . Eu am continuat si pot spune ca nu prea am avut ce vedea, putini pesti, un crab, o pisica de mare si cam atat.
Spre seara am mers in Argostoli ca sa facem plimbarea de seara. Am avut norocul sa prindem in imagini o tesoasa Caretta Caretta, chiar putin curioasa.
Aglomerat si nu prea prin Argostoli, putina lume cand s-a intunecat iar dupa o ora erau pline terasele.
Azi n-am mai scris nimic pe blog, suntem rupti de obositi, facut dus si la somn.
ziua noua, Duminica 6 septembrie 2020
Se vede ca am fost obositi, pentru prima data ne-am trezit dupa ora 9. Bine, drept e ca ieri ne-am si trezit putin mai devreme iar aseara ne-am culcat pe la 23:30.
Este ora 11:00 si noi suntem tot in camera, nici n-am mancat. Mona sta pe telefon, eu scriu pe blog ca sa nu ramanem in urma.
Greu azi, pe ce plaja sa mergem?! Grea alegere... Vouti sa fie. Foarte faina plaja, cu ajunsul la ea este mai greu, mai ales daca Waze te baga pe niste coclauri de nu mai stii cum sa o scoti la capat. Am intrebat o localnica, ne-a spus ea ca suntem in cucuruzu si ca trebuie sa ne intoarcem si sa facem stanga. Am ajuns, pfoai cat de faina este locatia! Este o plaja pe care poti ajunge cu masina doar daca stie si ea sa inoate :))
Pentru plimbarea de seara am ales Assos, un orasel incredibil de frumos si linistit. Dar noi voiam sa vedem si cetatea, dar de data aceasta sa mergem pe traseul mai scurt, prin spate pe carari, nu prin fata unde este drum amenajat. Am ajuns mult mai repede la cetate, 400m mai putin chiar conteaza si sa nu mai pun ce peisaj mortal cu acea apa albastra, verdele intens al paduricei prin care mergeam noi si muntii arizi de pe fundal, spectacol! Am incercat, dar n-am reusit sa prind intr-o poza ceea ce vedeam noi.
Ajunsi la cetate, intrarea se face mai brusc si inca mai sunt cateva trepte in stare buna. In interior ma asteptam sa vad ceva ruine restaurate, ceva spectaculos, cel putin asa pare pe google maps. Da de unde, este o cladire noua construita in interior, moderna, cu instalatie electrica, cabluri de retea, lumini, podele si toate cele. Putin dezamagiti, am zis sa mergem spre cealalta poarta ca sa ne intoarcem in oras. Nu pot sa cred ca am vazut pe acolo si o masina, ce a mai ramas din ea...
Eeee, abia acum incepe aventura, in loc sa alegem traseul amenajat din partea de sud(n-am vazut niciun indicator), noi am mers pe potecile pietruite inspre nord. Si la un moment dat cararea s-a terminat, apusul era aproape, asa ca m-am gandit eu sa incepem sa urcam de acolo, ce poate sa fie atat de greu, pare accesibil. In cele 30 minute cat ne-am strecurat printre vegetatie, urcat pe pietre si bolovani, Mona mi-a tocat incontinuu sa ne intoarcem ca pe aici sigur nu o sa ajungem unde trebuie. Eu ma mai uitam pe google maps si vedeam ca ne apropiem de Venetian Castle Ruins, loc de unde avem carare pietruita, doar ca inaintam foarte greu, ne zgariau crengile, panta abrupta, apusul era iminent si noi prin boscheti riscand sa nu mai vedem nimic. Cam asta se intampla in mintea ei, eu eram pozitiv, stiam ca ne apropiem si o sa fie ok. Nu ne-am oprit deloc, am ajuns sus transpirati de la efort de ziceai ca ne-a prins ploaia. Mona imi spunea ca ii curgea transpiratie pe fata si ei rar i se intampla asta. Cand ma vedea ca scot telefon si mai fac si poze, ii venea sa ma atarne acolo de un pom, dar s-a rezumat la a-mi transmite toata iubirea ei prin priviri, se vede foarte clar in poze :))
Previzibil, am ajuns unde trebuia, nu m-am indoit niciodata de abilitatile mele cu google maps in mana :)).
Brusc i s-a inseninat fata si avea chef de poze, muuulte poze. N-are rost sa mai spun ca ne-a prins intunericul la coborare, drumul nu este iluminat dar cum era senin, se vede cat de cat. Chiar si asa, n-am rezistat sa nu ne oprim ca sa mai facem poze.
ziua doi, Duminica 30 august 2020
Putin inainte de ora 10 am plecat sa vizitam cateva ruine din apropiere. Cand spun apropiere, ma refer ca scot capul pe geam si vad Trigonion (Chain) Tower peste drum.
Am zis sa incepem cu cel mai indepartat loc, o cetate care pana nu de mult a fost folosita ca si inchisoare, Heptapyrgion of Thessalonica. Se poate vizita cam o treime din ea, iar de pe ziduri se poate vedea o superba panorama a orasului. Se cam ridica parul pe tine cand vezi in ce conditii "locuiau", cum arata bucataria, dusurile si mai ales camerele de izolare unde cea mai mica era de 2x1,5m, cele mai spatioase la 2,5x3m aratau ca un penthouse. Mai era una de aproximativ 3,5m lungime, latimea langa usa de 2m iar in capat se ingusta pana la 40cm. Nicio fereastra sau sursa de lumina, doar niste pereti goi si o usa solida din metal. Biletul costa 6 euro de persoana si include vizitarea Trigonion (Chain) Tower.
In drum spre Trigonion (Chain) Tower poti admira zidurile sau mai bine zis mare parte din zidurile vechii cetati care s-au conservat foarte bine.
Am ajuns si la Trigonion (Chain) Tower care, din cauza de Covid, jumatate din el este inchis pentru vizitatori, dar poti merge pana sus de unde se poate vedea panorama a orasului Thesalonik.
Si gata, mergem pe plaja, suntem in Grecia. Agia Triada, doar ca e cam la 25km de unde suntem cazati, un drum de jumatate de ora. Asta la dus, la intors am prins un trafic inuman si am facut aproape o ora.
Dar inainte sa plecam spre plaja, am petrecut vreo 5 ore de relaxare in camera. Am si dormit putin, somnic de frumusete.
Plaja Agia Triada ar trebui sa fie cea mai frumoasa plaja din Thesalonik. Probabil suntem noi mai mofturosi, dar aceasta plaja nu este nici pe departe o plaja frumoasa, poate doar cea mai frumoasa din aceasta zona. Plaja cu nisip are o latime de putin peste 3 metri, apa este de un verde usor tulbure si nu din cauza ca era marea agitata, chiar deloc, aproape ca nu existau valuri, in apa nu era deloc vegetatie dar pe plaja erau foarte multe gramezi, probabil adunate de cineva si lasate pe plaja ca sa fie ulterior colectate. Intrarea in apa este foarte lina, cel putin 30m a trebuit sa inaintez ca sa-mi ajunga apa la umeri iar asta mi-a placut foarte mult.
La ora 17:30 cand ne-am instalat pe plaja, soarele si-a pierdut din putere, nu te ardea deloc. Am hotarat sa stam pana la apus ca sa facem cateva poze, nu multe, putin peste 100 :))
Dupa sesiunea foto, ne-am plimbat putin pe faleza, am prins si cateva artificii, dupa care ne-am indreptat catre cazare. Drumul a fost foarte aglomerat iar in momentul in care mai aveam vreo 2km pana la destinatie, a innebunit GPS-ul, grav de tot, zici ca voia sa faca misto de mine, imi spunea sa fac stanga si acolo nu exista strada, sa merg inainte si acolo era sens interzis, sa fac dreapta desi acolo era o strada infundata... Asa ca un traseu de 1-2 minute l-am facut in vreo 10. Sa nu va spun pe ce stradute mergeam, era loc de o masina si o persoana, au fost un loc unde a trebuit sa rabatez oglinda...
Am mai facut cateva poze de noapte la orasul Thesalonik si gata, ne-am bagat la somn.
ziua trei, Luni 31 august 2020
Ne-am trezit la ora 5:30, ne asteapta un drum lung pana pe insula Kefalonia si avem ora fixa sa ajungem in Nidri ca sa luam bacul, ora 13:30. Daca-l ratam, urmatorul este a doua zi la ora 13:30 si asta nu e deloc amuzant. Problema e ca ne-au cam dat planurile peste cap cei cu bacul, din 1 septembrie, adica maine, s-a scos bacul de la ora 9:30, cel pentru care aveam noi planurile facute. Asa ca am scos din planuri o dupa-masa si o noapte in Lefkada, acum mergem direct pe Kefalonia.
Sa revenim, la ora 6:00, exact inainte sa plecam, am inregistrat urarea pentru prieteni, asta:
Si abia acum suntem pregatiti sa plecam. Ne-am luat o mare marja de eroare si bine am facut, am reusit sa ratez traseul si s-au adaugat inca 40 minute la traseul initial.
Am ajuns cu bine in Nidri, am mancat la brutaria la care suntem deja obisnuiti sa mancam si ne-am dus sa platim biletele pentru bac. 40 euro de masina, 8 euro de persoana, ne-au julit instant de 56 euro.
Pe bac avem optiunea de a sta jos la cuseta cu aer conditionat(in cazul de fata cu toate geamurile si usile deschise) sau sus de tot unde poti admira peisajul si sa te racoreasca briza marii, care mai putin si te lua pe sus.
Cum am intrat in portul Fiskardo, emotiile erau la maxim, am ajuns!
Ne-am indreptat direct spre plaja Myrtos, dar inainte sa ajungem acolo, am tras pe dreapta ca sa rezolv problemele la 2 clienti, timp in care Mona s-a urcat pe masina la ciordit de smochine.
Si am ajuns pe plaja Myrtos. Pot doar sa spun ca am aruncat toate cele pe plaja si direct in apa la balacit. Atat de buna de imbaiat era apa, vai... Greu am iesit, atat de greu ca ne-a prins apusul. Apai daca n-am facut la poze cu apusul...
S-a intunecat, bun, noi unde dormim? Cum spuneam mai devreme, noi trebuia sa ajungem pe Kefalonia maine, deci cazare avem doar de maine. A fost prea din scurt, se vroia plata in avans si nerambursabil cand am vrut sa facem o rezervarea si nu eram chiar siguri ca ne lasa astia sa plecam, asa ca a ramas in aer, urmand sa gasim o modalitate ceva, adica sa dormim in masina :))
Mona s-a gandit ca tragem doua sezlonguri unul langa alta, punem cearceaful, prosoapele de plaja si ne acoperim cu patura din dotare. Da de unde, pe plaja Myrtos este paznic peste noapte care a aprins niste proiectoare de se vedea toata plaja si s-a pus pe facut curat si aranjat pe acolo. Deci a picat ideea, dormim in masina si bine am facut, de dimineata era o roua pe masina de zici ca a plouat, ciuciulete ne facea peste noapte. Noaptea omul a mai facut si discoteca, doar era singur pe plaja :). Bine ca eram in masina, nu se auzea chiar asa de tare, dar afara sigur era scandal.
La 8:00 ne-am trezit, nu putem spune ca am dormit rau, dar nici foarte confortabil, important este ca suntem odihniti, veseli, dornici de plaja, baie, vizitat una, alta, chestii de concediu.
ziua patru, Marti 1 septembrie 2020
Inca de aseara am hotarat ca de dimineata mergem pe plaja Petani, stia Mona ca este singurul moment in care am putea ajunge pe aceasta plaja, asa ca incolo ne-am indreptat.
Pe drum am ajuns la 3 Umbrellas, cele 3 umbrele si sezlongurile pozitionate departe in apa iti atrag privirea ca un magnet. Pe noi ne-a atras cu totul, pana pe ele si gata, am pus-o de-o sedinta foto.
Dupa vreo 10 minute am ajuns si pe plaja Petani, goala, ora 9:00 si doar noi pe acolo. Dupa cateva minute au inceput sa apara si alti turisti. Cand esti primul pe plaja iti poti alege unde sa pui cearceaful, in cel mai bun loc. Inca suntem obisnuiti ca in trecut sa fie aglomerat, o sa dureze putin pana ne obisnuim cu noul regim de plaje aproape goale.
La 9:10 eram deja in apa, nu-ti mai venea sa iesi din ea, calda, fara valuri, foarte limpede, 2-3 persoane in toata marea de acolo.
Mona nu apare in poze, dar azi a inaugurat si ea masca de snorkeling si labele, se pare ca i-a placut :D
Gata, pe la ora 12:30 am plecat de pe minunata plaja care, din punctul meu de vedere, este net superioara plajei Myrtos.
Ne era cam foame, ne trebuiau si ceva cumparaturi, asa ca ne-am oprit in Argostoli pe o terasa la malul marii, terasa pe care o stiam din trecut, cu mancare foarte, foarte buna, pesti care se hranesc frenetic cand le arunci cate o bucata de paine si daca ai noroc, mai trece pe acolo si cate o broasta testoasa Caretta Caretta. Au trecut doua, pe una am filmat-o prost de tot, a doua era prea departe si apa nu era chiar limpede.
In jur de ora 16:00 am ajuns la cazarea din orasul Agia Effimia, exact la vila Afrodite Apartments unde am mai stat in urma cu 4 ani si stim ca este ok. Am despachetat, ne-am odihnit putin, adica eu am scris pe blog iar Mona a aranjat toate cele, doar o sa stam 12 zile pe aici.
La ora 19:30 am plecat la o plimbare relaxanta prin orasel, foarte frumos si linistit. Ne-am cumparat o casuta stramba, am facut poze, Monei i s-a pus pata pe ceva placinta cu feta si spanac. Si cam asta a fost activitatea pe ziua de azi, exceptand ca am ajuns la camera pe la ora 21:00 si m-am apucat de scris pe blog. Pe maine ar parea ca mergem pe plaja Assos, inca nu stim, atat de multe plaje si atat de putin timp...
ziua cinci, Miercuri 2 septembrie 2020
Si azi vom merge pe plaja pe care inca nu ne-am hotarat, adica Dafnoudi Beach, o plaja salbatica pe care, de la drumul asfaltat, se merge 15 minute prin padure pe o carare pietruita.
Pana sa ajungem la locul unde parcam masina, am dat peste un catus care avea cateva fructe coapte. Stiam ca am in portbagaj manusi din piele groasa, asta e, oprim, culegem, degustam. Am testat-o pe prima si a fost foarte buna la gust, asa ca am trecut la cules, doar cateva. Spuneam ca manusile sunt din piele si groase, da?! Ei bine, au trecut acele cu succes prin ele, in toate degetele aveam cate un ac. Dar a meritat :). La gust seamana putin cu pepenele galben si mango.
Ajunsi pe plaja Dafnoudi Beach, am constat ca suntem singuri, pfoai, avem plaja noastra :). Pentru vreo 5 minute, atat a durat pana au aparut primele persoane, dupa care au tot venit.
Marea a fost putin agitata peste noapte, era si acum, valuri maricele si apa putin tulbure. Am incercat putin de snorkeling fara prea mult succes, vizibilitate mica si curentii de apa foarte mari, la un moment dat nu mai inaintam deloc, desi incercam din rasputeri. Nu am stat prea mult pe aceasta plaja, ne-am plictisit repede, iar pietrele de pe plaja se simteau foarte tare prin patura :))
Cum plajele Kimilia si Emplisi sunt pozitionate foarte aproape de Dafnoudi Beach, am sarit peste ele si ne-am oprit la plaja Foki. O plaja rupta din povesti, pozele si cuvintele nu pot descrie ceea ce am vazut noi aici. O livada de maslini ca sa te poti feri de soare, pietricele marunte cat sa nu ai nevoie de papuci de apa, o apa calda si limpede de nu ai cum sa-i rezisti! Aveam inca din 2016 in plan sa o vizitam si uite ca in final am ajuns si aici.
Cum plaja este foarte aproape de orasul Fiskardo, am dat o plimbare prin port, prin magazine, facut cateva poze si am constatat cat de scump este totul, dar totul! Macar este un oras foarte frumos si merita vizitat daca aveti ocazia.
In drum spre camera am observat cat de frumos arata apusul si era pacat sa ratam sedinta foto, chiar daca-mi era foarte foame. Pun doar cateva :)
Gata si ziua de azi. Mona tocmai a picat si e doar ora 23:00. Imediat pic si eu :))
ziua sase, Joi 3 septembrie 2020
Ziua de azi se anunta cu mai putine plaje si mai multe puncte de interes pe care desi le-am mai vazut acum 4 ani, mai vrem sa le vedem o data.
De fapt, azi am fost la pestera Melissani si doar pe ea am mai vazut-o acum 4 ani, urmatoarele obiective abia azi le-am descoperit. Dar sa incepem cu inceputul. Accidental am vazut pe Google Maps Nautical Museum of Sami, hmm, precis e o frectie, dar din lipsa de obiective pe care sa le vizitam, este ok si aici. A fost orice numai frectie nu! Se deschide la ora 10:00, am ajuns deodata cu proprietarul. Biletul este 4 euro de persoana. A inceput baiatul de acolo sa ne povesteasca in detaliu fiecare barca expusa, toate facute manual de tatal lui. Incredibil ce atentie la detalii, toate sunt functionale, se pot pune pe apa si plutesc. Toate acele funii sunt functionale, nu doar de ornament. Usi, scripeti, angrenaje pentru ancora, pana si un motor in miniatura, totul este functional. Nu stim cand a trecut o ora si 40 de minute, foarte captivant. Era sa uit, muzeul este deschis de anul trecut.
Cum era aproape amiaza, am zis sa mergem la pestera Melissani ca sa vedem apa cu soarele deasupra. Am mai fost, am vazut, am zis sa revedem pentru ca daca tot nu era deloc coada, de ce nu. 6 euro intrarea. La fel de impresionant ca si la ultima vizita.
Tot in zona cu Nautical Museum of Sami si pestera Melissani este si un Odysseus Zoo-Land. Hai sa pierdem timpul si pe acolo, nu mult, am stat aproape 2 ore. Desi pare banal acest Zoo in care sunt in proportie de 90% animale domestice, 2 cerbi si cateva caprioare, cateva specii de papagali, nu pot spune ca a fost chiar plictisitor. Dar tematica parcului este interesanta: Calatoria lui Odysseus prin insulele Ionice. Asa ca pe traseu avem si o poveste pe care noi n-am citit-o, dar am pozat personajele ce tot apareau din loc in loc. Cei mai draguti au fost papagalii, doi dintre ei si vorbeau, altii doar galagiosi iar unii dintre ei foarte, foarte frumosi! Interesant a fost si cusca unde erau iepuri, gaini, curcani, toti la un loc, nicio treaba, zici ca sunt rude de o viata :)) Am avut cativa cai si 2 magari care au stat la mangaiat, se pare ca erau obisnuiti. 6 euro intrarea de persoana.
Este ora 15:00 si desi sunt 29 de grade la umbra, vantul ajuta foarte mult si nu resimti mai deloc caldura. Dar totusi, suntem in vacanta la mare, deci trebuie sa facem baie, plaja, asa este frumos. Cel mai aproape de noi este plaja Antisamos pe care o stim foarte bine si o recomandam la oricine ajunge pe Kefalonia.
Mona stia si ea ca aici sunt multi pesti, era foarte nerabdatoare sa-i vada. Pe plaja Petani a facut prima data snorkeling si incontinuu imi arata cu degetul cate un peste acolo, alti doi dincolo, eu stiam si i-am spus ca este slabut, nu se compara cu alte locuri pe unde am mai facut snorkeling. Acum, pe plaja Antisamos , dupa ce a intrat in apa si a dat cu ochii de atat de multi pesti, era maxim surescitata! Mai ales ca a citit ea pe undeva ca daca scoti o bucata de paine, toti pestii vin la tine :). Marea ei dezamagire a fost cand s-au terminat cele doua felii de paine, dar a promis ca se intoarce mult mai bine aprovizionata :))
Este ora 22:00 iar noi suntem in oras la spalatorie, ne-am domnit, este mai simplu sa scrii pe blog si sa stai pe telefon pana masina isi face treaba :P. 1 euro pastila de detergent, 5 euro programul pentru haine colorate la temperatura de 40 grade care dureaza 37 minute. Masina de uscat rufe te taxeaza cu 1 euro pentru 10 minute. Dar la cum bate vantul pe aici, pana dimineata sunt uscate, putem spune ca am facut economie.
Si cei de la Blogger tocmai au schimbat interfata, nu poi pot atasa pozele ca si pana acum, vrea sa le puna una sub alta... niste idioti cu diploma... mda, o sa ma chinuie sa aranjez ca sa arate ca si pana acum :(
ziua sapte, Vineri 4 septembrie 2020
O dimineata deloc draguta, ma chinuie blogul intr-un mare fel. Mi-a trebuit o ora jumatate de editare html ca sa arate la fel, nu mai pun ca la un moment dat l-am facut praf...
Ieri am facut putin maraton, desi nu mi s-a parut, zic asta pentru ca astazi parca sunt putin obosit. O fi din cauza ca este vineri si urmeaza weekend?! Bun, deci azi mergem undeva pe o plaja si hibernam, nu ma misc decat daca este necesar. Alegem o plaja cu nisip ca sa imi pot odihni oasele :))
Si am ajuns pe plaja Kaminia, prea putin promovata turistic din cauza ca pe aceasta plaja vin foarte multe broaste testoase Caretta Caretta sa depuna oua. Sunt o gramada de cuiburi insemnate ca sa le ocolesti. Aceasta plaja este foarte lunga, doar nisip, pe alocuri pietre in apa, intrarea lina si daca nu batea vantul, sunt sigur ca este si multa liniste. Pe la ora 14:00 a trebuit sa ne caram, atat de tare batea vantul ca nu mai puteam tine umbrela deschisa si din cauza ca am tinut-o inchisa, ne-a prajit soarele bine de tot.
Am plecat spre plaja Kato Lagadi, este putin mai greu accesibila si speram sa nu fie atat de tare vantul. Greu accesibila?! Prima data sa gasesti cararea corecta ca sa cobori la plaja, abia atunci dai de traseul greu. Nu este complicat, dar trebuie sa fii atent, in unele locuri mai si aluneca.
Vai cat de tare este locatia! Din pacate am ajuns noi prea tarziu si era prea multa umbra ca sa mai putem face si ceva poze, sa mai facem plaja sau orice altceva in afara sa dormi, da, am dormit putin :D. La un moment dat s-a facut frig de la vant si lipsa de soare, asa ca ne-am carat de acolo cu gandul ca sigur ne vom intoarce mai de dimineata ca sa putem face poze.
In drum spre casa ne-am oprit in oraselul Poros, sa ne plimbam, sa vizitam, sa avem ceva activitate. Pustiu tot, inchis aproape tot, nimeni pe strazi, zici ca este parasit orasul. Pe ici, colo cate o terasa deschisa si alea cu mese si scaune goale.
Ca sa va faceti o idee cat de tare bate vantul si cat de tare a agitat apa, ia uite cum face aceasta barca
Am cumparat niste prajituri de la o cofetarie. Atat, cam sec azi...
ziua opt, Sambata 5 septembrie 2020
Inca de aseara am pus alarma la telefon sa ne trezim cu o ora mai repede ca sa prindem rasaritul in Agia Effimia. Din fericire pentru noi, este toamna si rasaritul este mai tarziu. Ne-am trezit la ora 6:40 si la 1 minut de cazare este o banca pe faleza parca pusa special sa vezi rasaritul. Foarte linistit si frumos.
Cand am ajuns la camera, am cules si niste lamai ca sa facem o limonada.
Daca tot era treaza mai devreme, Mona a gatit micul dejun: iaurt grecesc cu fructe confiate. Am uitat de miere, neaparat trebuia si miere. Noroc ca spre final mi-am adus aminte ca avem gem de capsuni la noi, a mers ca uns! Iaurtul este la vrac, produs de localnici. Pe la noi nici smantana nu este atat de groasa :))
Si Mona l-a prins pe nenorocit. Ultima lui dorinta a fost o noapte copioasa, sa intepe tot ce prinde in cale si sa cante pe la urechi. Dar se pare ca nu a fost singur, am dat de un grup organizat, am mai smotocit si eu 4 bucati. ATENTIE! Imagini cu puternic impact emotional!
Daca tot ne-am trezit mai devreme, am mers sa vizitam St. George's Castle. L-am vazut si acum 2 ani, mai in fuga pentru ca era foarte cald. De data asta l-am luat asa mai in detaliu, cu timp, intrat prin gauri si admirat panorama. Intrarea este 3 euro de persoana.
Chiar la intrarea in castel este restaurantul To Kastro Cafe, va recomand sa nu ratati aceasta locatie, preturile sunt mai mult decat decente, servirea este impecabila iar ceea ce iti servesc garantez ca este bun, foarte bun. Eu n-am fost prea hotarat ceea ce vreau sa comand iar nenea mi-a spus ca el nu ma grabeste, sa ma decid si se intoarce in cateva minute. A facut-o de 2 ori, de fiecare data cu zambetul pe buze si pot sa va spun ca desi aveam starea aceea de stres ca este ospatarul langa mine, trebuie sa aleg ce sa comand, n-am fost deloc stresat, omul a stiut cum sa ma faca sa ma simt bine si sa nu ma stresez. Ca sa nu mai pun ca imediat ce ne-am asezat la masa, ne-au pus pe masa 2 pahare si o carafa cu apa plata si gheata. Cum s-a golit, ne-au adus imediat alta plina. A doua nu a apucat sa se goleasca, dar s-a topit gheata, pac au schimbat carafa. Sunt foarte atenti la detalii, foarte politicosi si incredibil de rapizi. Pentru o cola, un sprite si ce am mancat, am platit 17,6 euro. Apa si desertul a fost din partea casei. Am pus si poza cu biletelul cum ne-a luat comanda, in caz ca vreti sa ne intrebati ce am comandat. Nu stiu daca am precizat, foarte, foarte gustos!
Si cum ne-am decis ca astazi sa mergem pe muntele Ainos, care, din pacate, este inchis pana pe data de 7 septembrie din cauza riscului foarte mare de incendiu. Interzis cu orice mijloc de transport sau pe jos. Am stat vreo 15 minute pe banca, la umbra, racoare si aer curat. Nu-i bai, revenim :)
Stiu ei de ce, am vazut si noi un nor mare de fum si am presupus ca poate sa fie doar de la un incendiu. Se poate vedea aici.
Cum brusc s-a schimat programul, Mona a decis ca vrea snorkeling si sa mergem pe plaja Agios Thomas ca sa vedem pestii. Ne asteptam sa fie aglomerat, sa nu gasim parcare sau loc pe plaja. Avantajele pandemiei, am gasit lejer parcare si loc pe plaja.
Din pacate, apa putin cam tulbure si vizibilitatea nu este prea mare, asa ca Mona a renuntat dupa cateva minute, total dezamagita ca nu e ca pe Antisamos . Eu am continuat si pot spune ca nu prea am avut ce vedea, putini pesti, un crab, o pisica de mare si cam atat.
Spre seara am mers in Argostoli ca sa facem plimbarea de seara. Am avut norocul sa prindem in imagini o tesoasa Caretta Caretta, chiar putin curioasa.
Aglomerat si nu prea prin Argostoli, putina lume cand s-a intunecat iar dupa o ora erau pline terasele.
Azi n-am mai scris nimic pe blog, suntem rupti de obositi, facut dus si la somn.
ziua noua, Duminica 6 septembrie 2020
Se vede ca am fost obositi, pentru prima data ne-am trezit dupa ora 9. Bine, drept e ca ieri ne-am si trezit putin mai devreme iar aseara ne-am culcat pe la 23:30.
Este ora 11:00 si noi suntem tot in camera, nici n-am mancat. Mona sta pe telefon, eu scriu pe blog ca sa nu ramanem in urma.
Greu azi, pe ce plaja sa mergem?! Grea alegere... Vouti sa fie. Foarte faina plaja, cu ajunsul la ea este mai greu, mai ales daca Waze te baga pe niste coclauri de nu mai stii cum sa o scoti la capat. Am intrebat o localnica, ne-a spus ea ca suntem in cucuruzu si ca trebuie sa ne intoarcem si sa facem stanga. Am ajuns, pfoai cat de faina este locatia! Este o plaja pe care poti ajunge cu masina doar daca stie si ea sa inoate :))
Pentru plimbarea de seara am ales Assos, un orasel incredibil de frumos si linistit. Dar noi voiam sa vedem si cetatea, dar de data aceasta sa mergem pe traseul mai scurt, prin spate pe carari, nu prin fata unde este drum amenajat. Am ajuns mult mai repede la cetate, 400m mai putin chiar conteaza si sa nu mai pun ce peisaj mortal cu acea apa albastra, verdele intens al paduricei prin care mergeam noi si muntii arizi de pe fundal, spectacol! Am incercat, dar n-am reusit sa prind intr-o poza ceea ce vedeam noi.
Ajunsi la cetate, intrarea se face mai brusc si inca mai sunt cateva trepte in stare buna. In interior ma asteptam sa vad ceva ruine restaurate, ceva spectaculos, cel putin asa pare pe google maps. Da de unde, este o cladire noua construita in interior, moderna, cu instalatie electrica, cabluri de retea, lumini, podele si toate cele. Putin dezamagiti, am zis sa mergem spre cealalta poarta ca sa ne intoarcem in oras. Nu pot sa cred ca am vazut pe acolo si o masina, ce a mai ramas din ea...
Eeee, abia acum incepe aventura, in loc sa alegem traseul amenajat din partea de sud(n-am vazut niciun indicator), noi am mers pe potecile pietruite inspre nord. Si la un moment dat cararea s-a terminat, apusul era aproape, asa ca m-am gandit eu sa incepem sa urcam de acolo, ce poate sa fie atat de greu, pare accesibil. In cele 30 minute cat ne-am strecurat printre vegetatie, urcat pe pietre si bolovani, Mona mi-a tocat incontinuu sa ne intoarcem ca pe aici sigur nu o sa ajungem unde trebuie. Eu ma mai uitam pe google maps si vedeam ca ne apropiem de Venetian Castle Ruins, loc de unde avem carare pietruita, doar ca inaintam foarte greu, ne zgariau crengile, panta abrupta, apusul era iminent si noi prin boscheti riscand sa nu mai vedem nimic. Cam asta se intampla in mintea ei, eu eram pozitiv, stiam ca ne apropiem si o sa fie ok. Nu ne-am oprit deloc, am ajuns sus transpirati de la efort de ziceai ca ne-a prins ploaia. Mona imi spunea ca ii curgea transpiratie pe fata si ei rar i se intampla asta. Cand ma vedea ca scot telefon si mai fac si poze, ii venea sa ma atarne acolo de un pom, dar s-a rezumat la a-mi transmite toata iubirea ei prin priviri, se vede foarte clar in poze :))
Previzibil, am ajuns unde trebuia, nu m-am indoit niciodata de abilitatile mele cu google maps in mana :)).
Brusc i s-a inseninat fata si avea chef de poze, muuulte poze. N-are rost sa mai spun ca ne-a prins intunericul la coborare, drumul nu este iluminat dar cum era senin, se vede cat de cat. Chiar si asa, n-am rezistat sa nu ne oprim ca sa mai facem poze.
Ajunsi in Assos, ne-am plimbat vreo jumatate de ora pe acolo. Terasele erau pline de oameni si se auzea doar murmurul cum socializau intre ei, o liniste si un calm de nedescris, 2-3 turisti rataciti care se plimbau ca noi, aproape nicio masina parcata pe stradutele foarte inguste. Pur si simplu SUPERB! De data aceasta am facut doar vreo 4-5 poze.
Ajunsi acasa, Mona a gatit o salata greceasca, fara masline :(, de am lins si farfuria!
ziua zece, Luni 7 septembrie 2020
Ne-am trezit la ora 9:00, e greu, am putea sa ne obisnuim cu acest program zilnic. Dar pana atunci, pentru prietenii nostrii un filmulet de dragoste
M-am dat jos din pat si vai, resimt in picioare aventura de ieri din Assos :)). Parca cu dulce se trata febra musculara, nu? Mult dulce, am inteles, tratez azi.
In sfarsit spre plaja Fteri, inca de acum 2 ani visam sa ajungem pe plaja asta. Este mai greu accesibila pe jos, dar se poate alege si varianta foarte usoara si simpla: cu taxi. Nu stiu de unde se poate lua taxiul, dar sunt sigur ca daca alegeti aceasta varianta o sa va informati.
Am sa pun primele poze cu traseul cum se ajunge pe plaja, ca sa nu cautati si voi de nebuni, asa cum am facut noi. Eram 3 cupluri in acelasi timp cautand traseul corect, in final se pare ca doar noi doi am ajuns, desi le-am atras atentia si le-am aratat ca am gasit drumul corect. Probabil au considerat ca si noi suntem in cucuruzu pe traseu sau erau prea obositi ca sa mai incerce si pe unde am mers noi.
De retinut ca pe traseu veti intalni pietre insemnate puncte rosii si verzi, uneori sub forma de sageata care indica directia.
Dupa mai bine de o ora jumatate am ajuns pe plaja, in tot acest timp am mers de nebuni cautand cararea care duce spre plaja. Drumul efectiv catre plaja este prin padurice, pe stanci, printre tufisuri si capre, dar odata ce ai dat de putin nisip, stii ca ai ajuns pe plaja si trebuie sa te pregatesti sa fii uimit!
Scriam eu pe Facebook ca e este deloc faina aceasta plaja salbatica, pentru ca este mult prea mare, atat cu nisip cat si cu pietricele marunte cat sa nu ai nevoie de papuci de apa, o liniste de te dor urechile, foarte putini oameni iar apa, pfoai, apa este de vis! As putea sa ma mut pe aceasta plaja. Uitati de Myrtos, e pistol cu apa pe langa Fteri, va garantez!
Mona si-a gasit animalute cu care sa se joace, le-a hranit iar eu le-am pozat. Dupa vreo ora am intrat in apa si desi nu aveam nimic de mancare pentru ei, era plin de pesti in jurul meu, se loveau de mine, cereau de mancare :))
Drumul inapoi spre masina nu a durat mai mult de 45 minute, mai ales ca noi nu am parcat-o in locul unde am facut pozele cu traseul spre plaja, de acolo am mai facut 15 minute. Aplicatia de pe telefon imi spune ca astazi am facut 14.000 de pasi, as spune ca putini :))
Oricum, a meritat, una dintre cele mai faine plaje pe care am fost!
Nu ne-am dus acasa, Mona mai avea chef de plimbare si a vrut sa o facem prin Sami in aceasta seara. Incolo ne-am indreptat si dupa vreo 5 minute de plimbare ne-am dat seama ca este cam gol orasul, pandemia i-a afectat foarte dur. Am lins o inghetata si am plecat spre casa, este plictisitor sa vezi o statiune goala.
Gata ziua de azi, a fost una perfecta! De neuitat! Azi internetul merge execrabil, o sa las pozele sa se urce peste noapte. Mona a picat inainte de ora 23, era ca si copii aia mici care sunt rupti in gura dar se lupta sa ramana treji :))
ziua unspe, Marti 8 septembrie 2020
Pentru astazi avem in plan urmatoarele: scurta plimbare prin Argostoli, niste cumparaturi, vizitam o fabrica de ulei de masline ca sa cumparam cate ceva si de pe acolo, dupa care ne oprim pe o plaja, sanse mari sa fie Pessada Beach.
De dimineata am avut parte de o surpriza, roata era pe janta. Am umflat-o cu compresorul din dotare ca sa ajungem pana la o statie de benzina ca sa intrebam daca ne poate indruma undeva unde sa o reparam si spre norocul nostru, doua strazi mai incolo era o vulcanizare, 10 euro si s-a rezolvat rapid, le-am lasat cuiul cadou.
Am mers in vizita prin Argostoli, o plimbare de relaxare. Inca de cand am plecat din tara, Mona avea pofta pe ceva lighioane de mare, asa ca ne-am asezat si a comandat caracatita la gratar. A mancat toate legumele, mai putin din caracatita de care a spus ca are gust foarte puternic de peste si ca nu-i place deloc. Pfoai, era datamai bucata, un sfert dintr-o caracatita enorma. Mai mult de jumatate a ramas in farfurie, am mai ajutat-o si eu, a mai dat la pesti si gata, brusc i-au trecut poftele :)). A mai fost si o gramada de bani.
Am mers sa vizitam fabrica de ulei de masline Liocharis Olive Oil unde tanti ne-a explicat tot procesul de fabricare a uleiului, unde totul este automatizat. Cum presarea se face la rece, rezultatul este cel mai bun ulei. Ne-a dat sa gustam cu paine, vai cat de bun este, as manca doar ulei cu paine. N-ai cum sa pleci de acolo fara sa cumperi ulei si va garantez ca de la fabrica cumperi cel mai bun ulei. Aveau recipiente gata umplute, pe altele le-a umplut acolo pe loc.
Si in sfarsit pe plaja, Pessada Beach, se merge vreo 3-4 minute pe jos ca sa ajungi pe ea. Inainte sa intri pe plaja este o pancarta unde scrie sa iti lasi acolo slapii de plaja, ca sa simti acel nisip cum inca n-am mai intalnit pe Kefalonia. Plaja este una deosebita, mica si putin cam aglomerata, dupa cum se poate vedea in poze, dar s-a pastrat distanta sociala.
ziua doispe, Miercuri 9 septembrie 2020
Azi noapte la ora 5:15, deja era cam dimineata, vecinii de la camera de langa noi, un cuplu din Germania, s-au pus sa redecoreze, au mutat dracu stie ce pe acolo, ca si cum ai trage un pat cu picioare de lemn pe gresie, sigur asta au mutat. Multi oameni nebuni pe lumea asta. Nu-i bai, la ora 8:30 m-a sunat un client si i-am raspuns, am vorbit tare, Mona a deschis usa la balcon iar vecinii avea deja usa deschisa. Dupa 10 minute i-am auzit cum se vaitau :))
Ieri am fost cam saraci cu pozele, poate azi suntem mai darnici. Am fi daca am avea cu ce. Spuneau ca luni 7 septembrie se deschide accesul turistilor pe muntele Ainos. Azi am ajuns acolo si era prelungit din 8 pana in 14 septembrie. Avem noi concediu lung, dar nu chiar atat de lung! No asta nu-i fain, pai asa fac ei?! Am parcat masina si echipati corect corespunzator cu slapi, am luat-o usor la pas, 5,7km, cat poate sa dureze? Va spun eu, aproape 3 ore la mers lejer. Pe langa noi au mai trecut 2 cupluri, aveau viteza a doua la ei.
Pe drum am mai gasit cate un loc printre brazi ca sa facem cate o poza, doar ca umiditatea este foarte mare si din acet motiv vizibilitatea este mult redusa.
Ajunsi in varf, am facut la poze de ne-am plictisit, in toate pozitiile de pe tot pe ce ne-am putut catara.
Gata, hai pe o banca ca sa punem cateva poze pe Facebook si plecam. Hop se aude o masina, aia e, acum vedem ce se intampla. A oprit masina langa noi si un domn foarte politicos ne-a spus ca muntele este inchis pentru toata lumea si ne-a rugat sa plecam. Dar cum sa nu, multumim de info, acum plecam. Ne-am ridicat si am luat-o la vale bucurosi ca am scapat atat de usor. Inca de cand am plecat ne-am asumat riscul ca o sa ne intalnim cu cineva si ne ia la bani marunti.
Am coborat 2 ore jumatate fara oprire pana la parcarea unde am lasat masina. A fost mult mai greu si mai obositor la coborare, am facut besica la un deget, pe Mona o durea spatele :(
Si daca azi am pierdut toata ziua pe Ainos si n-am ajuns la o plaja din lista noastra, ne-am oprit pe o plaja salbatica Agia Paraskevi Beach sa ne racorim si sa ne revenim putin de picioare.
A trecut si ziua asta, suntem putin cam rupti, maine trebuie sa gasim o plaja unde sa vegetam, pana si apa trebuie sa vina la noi :)). Ma cam doare bubita de la deget, o sa fie nasol zilele urmatoare.
ziua treispe, Joi 10 septembrie 2020
Nu stim ce facem azi. Cert este ca ne-am trezit, asta e de bine. Ainos a facut inca doua victime, Mona are febra musculara la pulpe, eu doar la pulpe, fese si o stare de oboseala generala in tot corpul. Este clar ca azi vom vegeta pe o plaja si cam atat.
Desi ne gandeam la o plaja cu nisip, am ales sa mai mergem o data la Kato Lagadi, prima data am ajuns cam tarziu si era deja umbra pe plaja. De retinut ca acum in septembrie, la ora 14:30 plaja este toata in umbra.
Peisajul este spectacol! Apa excelenta, liniste, doar valurile se aud. Cand a ajuns umbra pe toata plaja, s-a simtit cam rece, asa ca am plecat.
Poza este cu traseul cum se ajunge pe plaja. Linia rosie este un traseu care pleaca exact dintr-un loc unde poti parca masina si pare cel corect, desi este mai greu de parcurs. Este ok pe acolo doar daca vrei sa faci poze la plaja, de coborat pana pe plaja doar daca ai sange de alpinist.
Traseul corect este cel marcat cu galben, este mai lung si usor accesibil. Recomandat este sa aveti ceva incaltari ok, traseul este pe pietre.
Cum cu o seara inainte cochetam cu ideea de a merge pe Antisamos , inca era devreme dupa ce am plecat de pe Kato Lagadi, asa ca am mers si pe aceasta plaja unde Mona a harnit pestii, din nou. Si pe plaja aceasta am stat pana nu a mai fost soare. Cum s-ar spune, am stins becul pe ambele plaje azi.
Am ajuns acasa si cum ne-a lovit foamea, a trantit Mona o salata greceasca corespunzatoare. Am spus cat de buna poate sa faca Mona salata greceasca? De doar 2-3 ori am mancat in Grecia o salata mai buna ca a ei.
Asta seara avem in program spalatul de haine, wifi gratuit, scaune, liniste, perfect.
ziua paispe, Vineri 11 septembrie 2020
Am uitat sa pun volumul la laptop incet de tot si prietenii au inceput de la ora 8 sa scrie pe grup. Cum WhatsApp este deschis tot timpul si in browser, DING, DING, DING si ne-am trezit, dat jos din pat doar pe la 8:45, asa de ciuda. La telefon notificarile sunt date pe minim, niciodata nu le aud cand dorm. Imediat a inceput sa-mi sune telefonul si a tot sunat. Pe la ora 11:00 am reusit sa plecam spre plaja. In drum am trecut pe langa localitatea Minia unde acum cateva zile a fost un incendiu care a durat vreo 2-3 zile. Noaptea se vedeau flacarile de la 20-30km distanta. Tot a parjolit in calea lui, erau si case dar n-am vazut sa fie vreuna afectata de incendiu.
Astazi avem Platis Gialos Beach, o plaja pe care am mai fost acum 2 ani, foarte faina, cu nisip, apa calda si limpede, foarte buna pentru snorkeling si putin cam aglomerat, dubios. Astazi a facut si Mona snorkeling, a incercat sa hraneasca pestii dar acestia nu erau prea receptivi, cand deodata: Caretta Caretta! Ma uit la Mona, ea se indrepta spre mal. Eu ma duc la ea, o prind de mana si o trag sa vada broasca testoasa, ea inapoi spre mal. O trag iar in directia corecta, nimic, ea tot spre mal. Atat de surescitat eram ca este o testoasa acolo ca n-am auzit-o cand a spus ca simte ca nu are aer si vrea sa iasa din apa. Cu un ochi la ea sa vad daca este ok si cu celalalt pe testoasa, usor, usor m-am departat de Mona si am inceput sa inot in tandem cu o Caretta Caretta. Nu era speriata, sigur este obisnuita cu prezenta omului, dar a pastrat o distanta sigura de 1-2m. Nici eu n-am incercat sa o stresez, dar am urmarit-o destul de mult in larg, deja eram la o distanta considerabila de Mona si apa era tot mai adanca iar ea fix spre fundul marii se ducea. Aproximez un 4-5 metri adancime, exact acolo am reusit sa-i fac cele mai faine si de aproape poze. O experienta unica si de neuitat!
Dupa aproape 7 ore de stat pe plaja, am plecat inspre Katavothres, ultimul punct de atractie de pe lista noastra din Kefalonia. Din pozele de pe Google Maps am vazut ca acolo este un restaurant care are amplasate foarte fain mesele, este apa printre... n-am cuvintele la mine sa explic, vedeti si voi pe Google Maps. Ajunsi acolo am constatat ca, cel mai probabil din cauza pandemiei, locatia nu a fost data in folosinta anul acesta. Era gol, neingrijit, putina mizerie si gunoaie.
Interesant de tot este ca pe o parte intra apa de mare care se scurge pe plan inclinat inspre o roata de moara care chiar se si invarte. Este doar ornamental, se invarte fara niciun scop. Partea interesanta e ca apa contina sa se scurga iar in celalalt capat ai impresia ca se scurge in mare, ceea ce este stupid, nu are cum sa fie marea mai jos in celalalt capat. Am dedus ca pe acolo trebuie sa fie o pestera ceva iar apa se scurge acolo si iasa in cine stie pe unde. Foarte interesant.
Daca tot am fost in zona, am mers si pentru a treia oara sa facem poze la apus la Saint Theodore Lighthouse. Deci chiar e fain apusul de acolo, tot timpul este plin. Se mai gasesc si cativa idioti sa parcheze masina fix langa cladire, desi acolo este clar o pietonala. Dar na, ce sa-i faci, unde este multa lume se nimeresc si multi cu minte putina.
Cam asta a fost pe ziua de azi, nimic deosebit :P. In drum spre cazare ne-am oprit sa facem o poza de noapte a podului peste mare spre Argostoli.
ziua cinspe, Sambata 12 septembrie 2020
De cateva zile cautam o spalatorie auto, e prafuita in ultimul hal! Vaporii de apa de mare s-au lipit de masina, combinat cu praful omniprezent pe insula asta arida iti fac masina de nerecunoscut. Prin luneta spate abia mai vedeam ceva. Intamplator am dat de una, am vazut-o cu coada ochiului. 10 euro interior/exterior, ieftin si chiar au curatat-o bine.
Ajunsi pe plaja Ammes, am fost uimiti sa vedem cat de mult s-a schimbat in 2 ani, aproape ca nu mai exista, marea a spalat toata plaja de nisip si l-a dus in larg. Ca sa va faceti o idee, prima poza este de acum 2 ani, urmatoarele de azi.
Nisipul este cu tenta maronie, apa foarte calda iar intrarea este extrem de lina, la 50m tot pana la umeri iti ajunge. Avioanele care trec ocazional sunt un deliciu, aproape toata lumea scoate telefonul si filmeaza, fotografiaza, neimportant ca este deja al patrulea, in continuare vrei sa surprinzi ceva deosebit. Desi putin ciuntita, este totusi faina plaja, am stat pana la apus, doar vreo 7 ore.
In timp ce faceam snorkeling am dat peste asta micu, nervos tare, avea un singur cleste si nu-i era frica sa-l foloseasca. Chiar m-a si atacat! Habar nu aveam ca stiu sa inoate, cele doua picioare din spate sunt pe post de aripioare de inot si directie. M-am c***t pe mine cand m-a atacat, efectiv s-a propulsat in sus spre mine si a continuat sa inoate asa vreo 2 minute, mereu cu fata spre mine ca nu cumva sa ma scape din ochi.
Ce nu se vede in poze, avea vreo 20cm, maricel bine de tot.
In seara asta avem program administrativ, impachetam, maine dimineata parasim cazarea, este un moment trist, constat ca nici nu prea vorbim unul cu altul :(
Cred ca 3 ore de snorkeling e putin cam prea mult fara sa am o protectie, simt ca ma cam strange pielea pe spate, si-a facut soarele de cap. Nu ca nu as avea o bluza pentru asa ceva, chiar doua, dar chiar azi nu am luat niciuna din ele pe mine.
ziua saispe, Duminica 13 septembrie 2020
Inca de aseara am impachetat mare parte din bagaje, acum de dimineata doar le-am finalizat, am incarcat masina si am parasit cazarea. Cum feribotul este la ora 15:45 si noi am plecat de la camera pe la ora 9:00, am naufragiat pe plaja Emplisi. O plaja frumoasa pe care ajung foarte multi localnici si mai putini turisti, cu pietricele la limita cat sa nu te hotarasti daca vrei sau nu papuci de apa, valuri inexistente si apa foarte limpede.
Ajunsi pe plaja, vreo doua ore jumatate nu ne-am miscat de pe patura, Mona chiar m-a cotit o data, ii era rusine ca sforaiam :))
Am stat si in apa vreo jumatate de ora, pur si simplu am stat ca hipopotamii, cand trecea pe mare o barca mai mare veneau niste usoare valuri care ne mai miscau.
Plaja s-a aglomerat putin si pentru prima data am vazut foarte multi copii mici, o gramada de familii cu copii mici.
Si a venit timpul sa ne imbarcam pe feribot, este momentul sa parasim frumoasa insula Kefalonia. Daca mai aveam bani si zile de concediu, cu siguranta mai stateam.
Ajunsi in Nidri, ne era foame din cauza ca azi n-am facut nimic, asa ca ne-am dus la restaurantul unde stiam ca se mananca foarte bine, La Familia. N-am mai pozat si desertul din partea casei, ca de altfel si paharul de vin. Dar pot sa va spun ca amandoi suntem rotunzi, abia ne miscam. Au trecut 5 ore de cand am mancat si inca ne simtim plini.
Daca ajungeti prin Lefkada, nu ratati, va garantez ca merita!
Si un ultim apus de la mare, Lefkada.
Orice om cu capul pe umeri ar pleca catre casa, este un drum destul de lung si deja se intuneca. Dar cum noi nu suntem nici pe departe normali, in urma cu 2 zile am facut rezervare intr-un orasel foarte mic, la Arxontiko Krana, Asprangeloi. Am ajuns noaptea, n-am vazut mai nimic pe drum, stiu doar ca la un moment dat am inceput sa urcam si am tot urcat pana la destinatie.
Racoare bine de tot iar noi in tinuta de plaja si ne cam strangeau tricourile, era clar ca suntem la munte. O liniste cum nu-ti poti imagina, la lumina stradala de vedeau casele toate facute din piatra, drumul si el din piatra, tot ce vedeai in jurul tau erau ca rupte dintr-o poveste veche de 200 ani, doar cate o masina parcata pe ici, colo iti aminteau ca esti in secolul XXI. N-am facut nicio poza, din pacate, probabil din cauza tricoului prea subtirel.
Imediat ce am urcat treptele iti dadeai seama ca o sa fie ceva inedit si asa a fost! Foarte ingrijit, plin de flori si plante, mese, scaune, fotolii, intr-un cuvant sau doua: foarte frumos! Macar aici am facut vreo 2 poze.
Ajunsi in camera am ramas placuti surprinsi, nimic de acolo nu parea ieftin, atentie mare la detalii si cu bun gust, era chiar si un semineu 100% functional. O canapea in forma de valiza, nu era reala desi avea incuietorile si manerul, dar foarte tare ideea. Am facut un dus si direct la somn, avem un program foarte incarcat pentru a doua zi.
ziua saptespe, Luni 14 septembrie 2020
Imediat dupa micul dejun am plecat pe traseu. Ca idee, in aceasta zi am facut peste 70km cu masina(aprox 3 ore jumatate) si mai mult de 4km pe jos.
Am zis sa incepem cu podurile din piatra, multe la numar, foarte interesant construite si, din pacate, in aceasta perioada nu este si apa. Interesanta povestea acestor poduri, au fost construite intre anii 1700-1900 catre persoanele bogate din zona, din banii proprii. Drept rasplata, podurile au fost numite dupa numele lor. Aceste poduri uneau micutele sate din zona Vikos care erau izolate cat timp raurile curgeau pe acolo. La unele poduri inca se mai vedeau si drumurile pietruite care faceau legatura intre sate. Evident, bogatanii s-au straduit sa faca poduri cat mai frumoase si cat mai mari, motiv de fala, dar totul cu un impact benefic zonei. Astazi inca se pot vedea mare parte din aceste poduri, multe in stare foarte buna.
La unul dintre poduri am vazut ceva ce mi-a atras atentia, parca nu facea parte din peisaj si daca era unul singur, ma gandeam ca poate este facut de cineva, dar cum erau 3 diferite, n-am avut niciun dubiu, sunt copaci pietrificati! Se poate vedea foarte clar trunchiul pomului si inelele din interiorul lui.
Prin zona era si o moara care functiona in timpul cat raul avea apa si care a functionat pana nu demult. Era interesant ca se putea vizita si in interior, s-a pastrat foarte bine si poti vedea efectiv cum locuiau pe vremuri oamenii in case construite integral din piatra.
In drum spre urmatoarea destinatie, am vazut ceva interesant, o poteca facut ade mana omului pe un munte foarte abrupt. Acolo in varf se vedea acoperisul unei case, din pacate nu se vede in poza. Foarte tare!
Tot pe acelasi traseu s-a sapat in munte ca sa se construiasca drumul. Pe margine se vedeau straturile de piatra si pamant de parca era o zidarie facuta de mana omului. Si nu, nu doar intr-un singur loc, peste tot erau prezente.
Gata cu podurile, hai sa trecem la chestii mai serioase, Canionul Vikos. Prima data am plecat spre Beloi Viewpoint care este putin mai greu accesibil, adica trebuie mers putin pe jos pana acolo, dar odata ajunsi veti fi rasplatiti cu o priveliste impresionanta! Nici n-am realizat cam a trecut o ora acolo si ca idee, aveai vreo 3 metri patrati in care sa te invarti, nu te mai saturai. Probabil mai stateam daca nu mai aveam si locuri de vizitat.
Era sa uit, semnele nu sunt chiar atat de intuitive catre Beloi Viewpoint, iti pui cam multe semne de intrebare pe drum, mai ales ca pe indicatoare scrie 30 minute, timp pe care il faci doar daca grabesti pasul.
Pana la un punct se poate merge cu masina, satul Skala Vradetou, exact unde se termina asfaltul. Poti parca masina acolo sau poti continua drumul inca aproximativ 1km pe drum neasfaltat(l-am marcat cu verde), dar nu recomand, faci praf si vei rata peisajul. Unde se termina drumul neasfaltat, este un semn mic galben cu textul Beloi Place 15 minute, in spatele unui mare panou informativ. Nu prea bagi in seama acel semn, este mic si neimportant, cu atat mai mult ca pare sa te indrume spre nimic. Exact spre acel nimic trebuie sa te indrepti, practic o carare printre tufisuri. Nu prea ai cum sa gresesti traseul, cararea este batatorita iar primul semn cu indicatii il vei vedea dupa ce ai parcurs 3/4 din traseu(marcat cu galben). Noi am facut acel traseu in vreo 30-40 minute, la dus. Inapoi in vreo 25 minute.
In drum spre Oxya Viewpoint am trecut pe langa Padurea de Pietre sau Stone Forest, asa cum o gasesti pe Google Maps. Desi pare sa nu fie nimic interesant, este foarte faina locatia cu pietre parca cladite manual de catre om, doar ca nu e. Sunt cateva locuri unde poti face niste poze superbe, poze pe care noi nu le-am facut pentru ca erau deja pozaci si modele care stateau in toate ipostazele :))
Oxya Viewpoint este un alt loc de unde poti vedea Canionul Vikos, un fel de pe partea cealalta dar nu prea. Acesta este foarte usor accesibil, de la parcare mai ai de mers pe jos aproximativ 100m pana la destinatie. Foarte frumos si aici, putin mai infricosator din cauza ca nu sunt balustrade peste tot, sunt mai multe locuri de unde poti vedea parti diferite ale canionului, dar parca nu atat de spectaculoase ca si la Beloi Viewpoint. La un moment dat este o mica carare unde au pus si un panou de avertizare ca de acolo mergi pe propria raspundere. No exact pe acolo vrei sa mergi sa vezi desi ai un puternic sentiment de nesiguranta. Drept e ca n-ai sa uiti senzatia pe care o ai acolo, sa te uiti in jos si abia sa vezi "fundul" :))
Ajunsi acasa, Mona a gatit o salata greceasca, fara masline :(, de am lins si farfuria!
ziua zece, Luni 7 septembrie 2020
Ne-am trezit la ora 9:00, e greu, am putea sa ne obisnuim cu acest program zilnic. Dar pana atunci, pentru prietenii nostrii un filmulet de dragoste
M-am dat jos din pat si vai, resimt in picioare aventura de ieri din Assos :)). Parca cu dulce se trata febra musculara, nu? Mult dulce, am inteles, tratez azi.
In sfarsit spre plaja Fteri, inca de acum 2 ani visam sa ajungem pe plaja asta. Este mai greu accesibila pe jos, dar se poate alege si varianta foarte usoara si simpla: cu taxi. Nu stiu de unde se poate lua taxiul, dar sunt sigur ca daca alegeti aceasta varianta o sa va informati.
Am sa pun primele poze cu traseul cum se ajunge pe plaja, ca sa nu cautati si voi de nebuni, asa cum am facut noi. Eram 3 cupluri in acelasi timp cautand traseul corect, in final se pare ca doar noi doi am ajuns, desi le-am atras atentia si le-am aratat ca am gasit drumul corect. Probabil au considerat ca si noi suntem in cucuruzu pe traseu sau erau prea obositi ca sa mai incerce si pe unde am mers noi.
De retinut ca pe traseu veti intalni pietre insemnate puncte rosii si verzi, uneori sub forma de sageata care indica directia.
Dupa mai bine de o ora jumatate am ajuns pe plaja, in tot acest timp am mers de nebuni cautand cararea care duce spre plaja. Drumul efectiv catre plaja este prin padurice, pe stanci, printre tufisuri si capre, dar odata ce ai dat de putin nisip, stii ca ai ajuns pe plaja si trebuie sa te pregatesti sa fii uimit!
Scriam eu pe Facebook ca e este deloc faina aceasta plaja salbatica, pentru ca este mult prea mare, atat cu nisip cat si cu pietricele marunte cat sa nu ai nevoie de papuci de apa, o liniste de te dor urechile, foarte putini oameni iar apa, pfoai, apa este de vis! As putea sa ma mut pe aceasta plaja. Uitati de Myrtos, e pistol cu apa pe langa Fteri, va garantez!
Mona si-a gasit animalute cu care sa se joace, le-a hranit iar eu le-am pozat. Dupa vreo ora am intrat in apa si desi nu aveam nimic de mancare pentru ei, era plin de pesti in jurul meu, se loveau de mine, cereau de mancare :))
Drumul inapoi spre masina nu a durat mai mult de 45 minute, mai ales ca noi nu am parcat-o in locul unde am facut pozele cu traseul spre plaja, de acolo am mai facut 15 minute. Aplicatia de pe telefon imi spune ca astazi am facut 14.000 de pasi, as spune ca putini :))
Oricum, a meritat, una dintre cele mai faine plaje pe care am fost!
Nu ne-am dus acasa, Mona mai avea chef de plimbare si a vrut sa o facem prin Sami in aceasta seara. Incolo ne-am indreptat si dupa vreo 5 minute de plimbare ne-am dat seama ca este cam gol orasul, pandemia i-a afectat foarte dur. Am lins o inghetata si am plecat spre casa, este plictisitor sa vezi o statiune goala.
Gata ziua de azi, a fost una perfecta! De neuitat! Azi internetul merge execrabil, o sa las pozele sa se urce peste noapte. Mona a picat inainte de ora 23, era ca si copii aia mici care sunt rupti in gura dar se lupta sa ramana treji :))
ziua unspe, Marti 8 septembrie 2020
Pentru astazi avem in plan urmatoarele: scurta plimbare prin Argostoli, niste cumparaturi, vizitam o fabrica de ulei de masline ca sa cumparam cate ceva si de pe acolo, dupa care ne oprim pe o plaja, sanse mari sa fie Pessada Beach.
De dimineata am avut parte de o surpriza, roata era pe janta. Am umflat-o cu compresorul din dotare ca sa ajungem pana la o statie de benzina ca sa intrebam daca ne poate indruma undeva unde sa o reparam si spre norocul nostru, doua strazi mai incolo era o vulcanizare, 10 euro si s-a rezolvat rapid, le-am lasat cuiul cadou.
Am mers in vizita prin Argostoli, o plimbare de relaxare. Inca de cand am plecat din tara, Mona avea pofta pe ceva lighioane de mare, asa ca ne-am asezat si a comandat caracatita la gratar. A mancat toate legumele, mai putin din caracatita de care a spus ca are gust foarte puternic de peste si ca nu-i place deloc. Pfoai, era datamai bucata, un sfert dintr-o caracatita enorma. Mai mult de jumatate a ramas in farfurie, am mai ajutat-o si eu, a mai dat la pesti si gata, brusc i-au trecut poftele :)). A mai fost si o gramada de bani.
Am mers sa vizitam fabrica de ulei de masline Liocharis Olive Oil unde tanti ne-a explicat tot procesul de fabricare a uleiului, unde totul este automatizat. Cum presarea se face la rece, rezultatul este cel mai bun ulei. Ne-a dat sa gustam cu paine, vai cat de bun este, as manca doar ulei cu paine. N-ai cum sa pleci de acolo fara sa cumperi ulei si va garantez ca de la fabrica cumperi cel mai bun ulei. Aveau recipiente gata umplute, pe altele le-a umplut acolo pe loc.
Si in sfarsit pe plaja, Pessada Beach, se merge vreo 3-4 minute pe jos ca sa ajungi pe ea. Inainte sa intri pe plaja este o pancarta unde scrie sa iti lasi acolo slapii de plaja, ca sa simti acel nisip cum inca n-am mai intalnit pe Kefalonia. Plaja este una deosebita, mica si putin cam aglomerata, dupa cum se poate vedea in poze, dar s-a pastrat distanta sociala.
ziua doispe, Miercuri 9 septembrie 2020
Azi noapte la ora 5:15, deja era cam dimineata, vecinii de la camera de langa noi, un cuplu din Germania, s-au pus sa redecoreze, au mutat dracu stie ce pe acolo, ca si cum ai trage un pat cu picioare de lemn pe gresie, sigur asta au mutat. Multi oameni nebuni pe lumea asta. Nu-i bai, la ora 8:30 m-a sunat un client si i-am raspuns, am vorbit tare, Mona a deschis usa la balcon iar vecinii avea deja usa deschisa. Dupa 10 minute i-am auzit cum se vaitau :))
Ieri am fost cam saraci cu pozele, poate azi suntem mai darnici. Am fi daca am avea cu ce. Spuneau ca luni 7 septembrie se deschide accesul turistilor pe muntele Ainos. Azi am ajuns acolo si era prelungit din 8 pana in 14 septembrie. Avem noi concediu lung, dar nu chiar atat de lung! No asta nu-i fain, pai asa fac ei?! Am parcat masina si echipati corect corespunzator cu slapi, am luat-o usor la pas, 5,7km, cat poate sa dureze? Va spun eu, aproape 3 ore la mers lejer. Pe langa noi au mai trecut 2 cupluri, aveau viteza a doua la ei.
Pe drum am mai gasit cate un loc printre brazi ca sa facem cate o poza, doar ca umiditatea este foarte mare si din acet motiv vizibilitatea este mult redusa.
Ajunsi in varf, am facut la poze de ne-am plictisit, in toate pozitiile de pe tot pe ce ne-am putut catara.
Gata, hai pe o banca ca sa punem cateva poze pe Facebook si plecam. Hop se aude o masina, aia e, acum vedem ce se intampla. A oprit masina langa noi si un domn foarte politicos ne-a spus ca muntele este inchis pentru toata lumea si ne-a rugat sa plecam. Dar cum sa nu, multumim de info, acum plecam. Ne-am ridicat si am luat-o la vale bucurosi ca am scapat atat de usor. Inca de cand am plecat ne-am asumat riscul ca o sa ne intalnim cu cineva si ne ia la bani marunti.
Am coborat 2 ore jumatate fara oprire pana la parcarea unde am lasat masina. A fost mult mai greu si mai obositor la coborare, am facut besica la un deget, pe Mona o durea spatele :(
Si daca azi am pierdut toata ziua pe Ainos si n-am ajuns la o plaja din lista noastra, ne-am oprit pe o plaja salbatica Agia Paraskevi Beach sa ne racorim si sa ne revenim putin de picioare.
A trecut si ziua asta, suntem putin cam rupti, maine trebuie sa gasim o plaja unde sa vegetam, pana si apa trebuie sa vina la noi :)). Ma cam doare bubita de la deget, o sa fie nasol zilele urmatoare.
ziua treispe, Joi 10 septembrie 2020
Nu stim ce facem azi. Cert este ca ne-am trezit, asta e de bine. Ainos a facut inca doua victime, Mona are febra musculara la pulpe, eu doar la pulpe, fese si o stare de oboseala generala in tot corpul. Este clar ca azi vom vegeta pe o plaja si cam atat.
Desi ne gandeam la o plaja cu nisip, am ales sa mai mergem o data la Kato Lagadi, prima data am ajuns cam tarziu si era deja umbra pe plaja. De retinut ca acum in septembrie, la ora 14:30 plaja este toata in umbra.
Peisajul este spectacol! Apa excelenta, liniste, doar valurile se aud. Cand a ajuns umbra pe toata plaja, s-a simtit cam rece, asa ca am plecat.
Poza este cu traseul cum se ajunge pe plaja. Linia rosie este un traseu care pleaca exact dintr-un loc unde poti parca masina si pare cel corect, desi este mai greu de parcurs. Este ok pe acolo doar daca vrei sa faci poze la plaja, de coborat pana pe plaja doar daca ai sange de alpinist.
Traseul corect este cel marcat cu galben, este mai lung si usor accesibil. Recomandat este sa aveti ceva incaltari ok, traseul este pe pietre.
Cum cu o seara inainte cochetam cu ideea de a merge pe Antisamos , inca era devreme dupa ce am plecat de pe Kato Lagadi, asa ca am mers si pe aceasta plaja unde Mona a harnit pestii, din nou. Si pe plaja aceasta am stat pana nu a mai fost soare. Cum s-ar spune, am stins becul pe ambele plaje azi.
Am ajuns acasa si cum ne-a lovit foamea, a trantit Mona o salata greceasca corespunzatoare. Am spus cat de buna poate sa faca Mona salata greceasca? De doar 2-3 ori am mancat in Grecia o salata mai buna ca a ei.
Asta seara avem in program spalatul de haine, wifi gratuit, scaune, liniste, perfect.
ziua paispe, Vineri 11 septembrie 2020
Am uitat sa pun volumul la laptop incet de tot si prietenii au inceput de la ora 8 sa scrie pe grup. Cum WhatsApp este deschis tot timpul si in browser, DING, DING, DING si ne-am trezit, dat jos din pat doar pe la 8:45, asa de ciuda. La telefon notificarile sunt date pe minim, niciodata nu le aud cand dorm. Imediat a inceput sa-mi sune telefonul si a tot sunat. Pe la ora 11:00 am reusit sa plecam spre plaja. In drum am trecut pe langa localitatea Minia unde acum cateva zile a fost un incendiu care a durat vreo 2-3 zile. Noaptea se vedeau flacarile de la 20-30km distanta. Tot a parjolit in calea lui, erau si case dar n-am vazut sa fie vreuna afectata de incendiu.
Astazi avem Platis Gialos Beach, o plaja pe care am mai fost acum 2 ani, foarte faina, cu nisip, apa calda si limpede, foarte buna pentru snorkeling si putin cam aglomerat, dubios. Astazi a facut si Mona snorkeling, a incercat sa hraneasca pestii dar acestia nu erau prea receptivi, cand deodata: Caretta Caretta! Ma uit la Mona, ea se indrepta spre mal. Eu ma duc la ea, o prind de mana si o trag sa vada broasca testoasa, ea inapoi spre mal. O trag iar in directia corecta, nimic, ea tot spre mal. Atat de surescitat eram ca este o testoasa acolo ca n-am auzit-o cand a spus ca simte ca nu are aer si vrea sa iasa din apa. Cu un ochi la ea sa vad daca este ok si cu celalalt pe testoasa, usor, usor m-am departat de Mona si am inceput sa inot in tandem cu o Caretta Caretta. Nu era speriata, sigur este obisnuita cu prezenta omului, dar a pastrat o distanta sigura de 1-2m. Nici eu n-am incercat sa o stresez, dar am urmarit-o destul de mult in larg, deja eram la o distanta considerabila de Mona si apa era tot mai adanca iar ea fix spre fundul marii se ducea. Aproximez un 4-5 metri adancime, exact acolo am reusit sa-i fac cele mai faine si de aproape poze. O experienta unica si de neuitat!
Dupa aproape 7 ore de stat pe plaja, am plecat inspre Katavothres, ultimul punct de atractie de pe lista noastra din Kefalonia. Din pozele de pe Google Maps am vazut ca acolo este un restaurant care are amplasate foarte fain mesele, este apa printre... n-am cuvintele la mine sa explic, vedeti si voi pe Google Maps. Ajunsi acolo am constatat ca, cel mai probabil din cauza pandemiei, locatia nu a fost data in folosinta anul acesta. Era gol, neingrijit, putina mizerie si gunoaie.
Interesant de tot este ca pe o parte intra apa de mare care se scurge pe plan inclinat inspre o roata de moara care chiar se si invarte. Este doar ornamental, se invarte fara niciun scop. Partea interesanta e ca apa contina sa se scurga iar in celalalt capat ai impresia ca se scurge in mare, ceea ce este stupid, nu are cum sa fie marea mai jos in celalalt capat. Am dedus ca pe acolo trebuie sa fie o pestera ceva iar apa se scurge acolo si iasa in cine stie pe unde. Foarte interesant.
Daca tot am fost in zona, am mers si pentru a treia oara sa facem poze la apus la Saint Theodore Lighthouse. Deci chiar e fain apusul de acolo, tot timpul este plin. Se mai gasesc si cativa idioti sa parcheze masina fix langa cladire, desi acolo este clar o pietonala. Dar na, ce sa-i faci, unde este multa lume se nimeresc si multi cu minte putina.
Cam asta a fost pe ziua de azi, nimic deosebit :P. In drum spre cazare ne-am oprit sa facem o poza de noapte a podului peste mare spre Argostoli.
ziua cinspe, Sambata 12 septembrie 2020
De cateva zile cautam o spalatorie auto, e prafuita in ultimul hal! Vaporii de apa de mare s-au lipit de masina, combinat cu praful omniprezent pe insula asta arida iti fac masina de nerecunoscut. Prin luneta spate abia mai vedeam ceva. Intamplator am dat de una, am vazut-o cu coada ochiului. 10 euro interior/exterior, ieftin si chiar au curatat-o bine.
Ajunsi pe plaja Ammes, am fost uimiti sa vedem cat de mult s-a schimbat in 2 ani, aproape ca nu mai exista, marea a spalat toata plaja de nisip si l-a dus in larg. Ca sa va faceti o idee, prima poza este de acum 2 ani, urmatoarele de azi.
Nisipul este cu tenta maronie, apa foarte calda iar intrarea este extrem de lina, la 50m tot pana la umeri iti ajunge. Avioanele care trec ocazional sunt un deliciu, aproape toata lumea scoate telefonul si filmeaza, fotografiaza, neimportant ca este deja al patrulea, in continuare vrei sa surprinzi ceva deosebit. Desi putin ciuntita, este totusi faina plaja, am stat pana la apus, doar vreo 7 ore.
In timp ce faceam snorkeling am dat peste asta micu, nervos tare, avea un singur cleste si nu-i era frica sa-l foloseasca. Chiar m-a si atacat! Habar nu aveam ca stiu sa inoate, cele doua picioare din spate sunt pe post de aripioare de inot si directie. M-am c***t pe mine cand m-a atacat, efectiv s-a propulsat in sus spre mine si a continuat sa inoate asa vreo 2 minute, mereu cu fata spre mine ca nu cumva sa ma scape din ochi.
Ce nu se vede in poze, avea vreo 20cm, maricel bine de tot.
In seara asta avem program administrativ, impachetam, maine dimineata parasim cazarea, este un moment trist, constat ca nici nu prea vorbim unul cu altul :(
Cred ca 3 ore de snorkeling e putin cam prea mult fara sa am o protectie, simt ca ma cam strange pielea pe spate, si-a facut soarele de cap. Nu ca nu as avea o bluza pentru asa ceva, chiar doua, dar chiar azi nu am luat niciuna din ele pe mine.
ziua saispe, Duminica 13 septembrie 2020
Inca de aseara am impachetat mare parte din bagaje, acum de dimineata doar le-am finalizat, am incarcat masina si am parasit cazarea. Cum feribotul este la ora 15:45 si noi am plecat de la camera pe la ora 9:00, am naufragiat pe plaja Emplisi. O plaja frumoasa pe care ajung foarte multi localnici si mai putini turisti, cu pietricele la limita cat sa nu te hotarasti daca vrei sau nu papuci de apa, valuri inexistente si apa foarte limpede.
Ajunsi pe plaja, vreo doua ore jumatate nu ne-am miscat de pe patura, Mona chiar m-a cotit o data, ii era rusine ca sforaiam :))
Am stat si in apa vreo jumatate de ora, pur si simplu am stat ca hipopotamii, cand trecea pe mare o barca mai mare veneau niste usoare valuri care ne mai miscau.
Plaja s-a aglomerat putin si pentru prima data am vazut foarte multi copii mici, o gramada de familii cu copii mici.
Si a venit timpul sa ne imbarcam pe feribot, este momentul sa parasim frumoasa insula Kefalonia. Daca mai aveam bani si zile de concediu, cu siguranta mai stateam.
Ajunsi in Nidri, ne era foame din cauza ca azi n-am facut nimic, asa ca ne-am dus la restaurantul unde stiam ca se mananca foarte bine, La Familia. N-am mai pozat si desertul din partea casei, ca de altfel si paharul de vin. Dar pot sa va spun ca amandoi suntem rotunzi, abia ne miscam. Au trecut 5 ore de cand am mancat si inca ne simtim plini.
Daca ajungeti prin Lefkada, nu ratati, va garantez ca merita!
Si un ultim apus de la mare, Lefkada.
Orice om cu capul pe umeri ar pleca catre casa, este un drum destul de lung si deja se intuneca. Dar cum noi nu suntem nici pe departe normali, in urma cu 2 zile am facut rezervare intr-un orasel foarte mic, la Arxontiko Krana, Asprangeloi. Am ajuns noaptea, n-am vazut mai nimic pe drum, stiu doar ca la un moment dat am inceput sa urcam si am tot urcat pana la destinatie.
Racoare bine de tot iar noi in tinuta de plaja si ne cam strangeau tricourile, era clar ca suntem la munte. O liniste cum nu-ti poti imagina, la lumina stradala de vedeau casele toate facute din piatra, drumul si el din piatra, tot ce vedeai in jurul tau erau ca rupte dintr-o poveste veche de 200 ani, doar cate o masina parcata pe ici, colo iti aminteau ca esti in secolul XXI. N-am facut nicio poza, din pacate, probabil din cauza tricoului prea subtirel.
Imediat ce am urcat treptele iti dadeai seama ca o sa fie ceva inedit si asa a fost! Foarte ingrijit, plin de flori si plante, mese, scaune, fotolii, intr-un cuvant sau doua: foarte frumos! Macar aici am facut vreo 2 poze.
Ajunsi in camera am ramas placuti surprinsi, nimic de acolo nu parea ieftin, atentie mare la detalii si cu bun gust, era chiar si un semineu 100% functional. O canapea in forma de valiza, nu era reala desi avea incuietorile si manerul, dar foarte tare ideea. Am facut un dus si direct la somn, avem un program foarte incarcat pentru a doua zi.
ziua saptespe, Luni 14 septembrie 2020
Imediat dupa micul dejun am plecat pe traseu. Ca idee, in aceasta zi am facut peste 70km cu masina(aprox 3 ore jumatate) si mai mult de 4km pe jos.
Am zis sa incepem cu podurile din piatra, multe la numar, foarte interesant construite si, din pacate, in aceasta perioada nu este si apa. Interesanta povestea acestor poduri, au fost construite intre anii 1700-1900 catre persoanele bogate din zona, din banii proprii. Drept rasplata, podurile au fost numite dupa numele lor. Aceste poduri uneau micutele sate din zona Vikos care erau izolate cat timp raurile curgeau pe acolo. La unele poduri inca se mai vedeau si drumurile pietruite care faceau legatura intre sate. Evident, bogatanii s-au straduit sa faca poduri cat mai frumoase si cat mai mari, motiv de fala, dar totul cu un impact benefic zonei. Astazi inca se pot vedea mare parte din aceste poduri, multe in stare foarte buna.
La unul dintre poduri am vazut ceva ce mi-a atras atentia, parca nu facea parte din peisaj si daca era unul singur, ma gandeam ca poate este facut de cineva, dar cum erau 3 diferite, n-am avut niciun dubiu, sunt copaci pietrificati! Se poate vedea foarte clar trunchiul pomului si inelele din interiorul lui.
Prin zona era si o moara care functiona in timpul cat raul avea apa si care a functionat pana nu demult. Era interesant ca se putea vizita si in interior, s-a pastrat foarte bine si poti vedea efectiv cum locuiau pe vremuri oamenii in case construite integral din piatra.
In drum spre urmatoarea destinatie, am vazut ceva interesant, o poteca facut ade mana omului pe un munte foarte abrupt. Acolo in varf se vedea acoperisul unei case, din pacate nu se vede in poza. Foarte tare!
Tot pe acelasi traseu s-a sapat in munte ca sa se construiasca drumul. Pe margine se vedeau straturile de piatra si pamant de parca era o zidarie facuta de mana omului. Si nu, nu doar intr-un singur loc, peste tot erau prezente.
Gata cu podurile, hai sa trecem la chestii mai serioase, Canionul Vikos. Prima data am plecat spre Beloi Viewpoint care este putin mai greu accesibil, adica trebuie mers putin pe jos pana acolo, dar odata ajunsi veti fi rasplatiti cu o priveliste impresionanta! Nici n-am realizat cam a trecut o ora acolo si ca idee, aveai vreo 3 metri patrati in care sa te invarti, nu te mai saturai. Probabil mai stateam daca nu mai aveam si locuri de vizitat.
Era sa uit, semnele nu sunt chiar atat de intuitive catre Beloi Viewpoint, iti pui cam multe semne de intrebare pe drum, mai ales ca pe indicatoare scrie 30 minute, timp pe care il faci doar daca grabesti pasul.
Pana la un punct se poate merge cu masina, satul Skala Vradetou, exact unde se termina asfaltul. Poti parca masina acolo sau poti continua drumul inca aproximativ 1km pe drum neasfaltat(l-am marcat cu verde), dar nu recomand, faci praf si vei rata peisajul. Unde se termina drumul neasfaltat, este un semn mic galben cu textul Beloi Place 15 minute, in spatele unui mare panou informativ. Nu prea bagi in seama acel semn, este mic si neimportant, cu atat mai mult ca pare sa te indrume spre nimic. Exact spre acel nimic trebuie sa te indrepti, practic o carare printre tufisuri. Nu prea ai cum sa gresesti traseul, cararea este batatorita iar primul semn cu indicatii il vei vedea dupa ce ai parcurs 3/4 din traseu(marcat cu galben). Noi am facut acel traseu in vreo 30-40 minute, la dus. Inapoi in vreo 25 minute.
In drum spre Oxya Viewpoint am trecut pe langa Padurea de Pietre sau Stone Forest, asa cum o gasesti pe Google Maps. Desi pare sa nu fie nimic interesant, este foarte faina locatia cu pietre parca cladite manual de catre om, doar ca nu e. Sunt cateva locuri unde poti face niste poze superbe, poze pe care noi nu le-am facut pentru ca erau deja pozaci si modele care stateau in toate ipostazele :))
Oxya Viewpoint este un alt loc de unde poti vedea Canionul Vikos, un fel de pe partea cealalta dar nu prea. Acesta este foarte usor accesibil, de la parcare mai ai de mers pe jos aproximativ 100m pana la destinatie. Foarte frumos si aici, putin mai infricosator din cauza ca nu sunt balustrade peste tot, sunt mai multe locuri de unde poti vedea parti diferite ale canionului, dar parca nu atat de spectaculoase ca si la Beloi Viewpoint. La un moment dat este o mica carare unde au pus si un panou de avertizare ca de acolo mergi pe propria raspundere. No exact pe acolo vrei sa mergi sa vezi desi ai un puternic sentiment de nesiguranta. Drept e ca n-ai sa uiti senzatia pe care o ai acolo, sa te uiti in jos si abia sa vezi "fundul" :))
Find mai usor accesibil, a fost putin mai aglomerat dar si locul este mult mai mare.
Era tarziu si noi chiar voiam sa vizitam orasul Monodendri. Am parcat masina fix la intrare in oras, ne-am oprit la un restaurant sa mancam si cum suntem la munte, apusul vine mai repede.
Am luat orasul la picior, urci si cobori incontinuu. Mona a zis ca nu vrea, dar asa cum parea ca ne plimbam pe strazile orasului, am urmat indicatorul catre St Paraskevi Monastery - Vicos Gorge. Nu neaparat de a vizita manastirea, voiam doar sa ne plimbam. Foarte frumos amenajat drumul pana acolo iar privelistea spre canion este fabuloasa!
>
La manastire era in renovare muntele, se punea o plasa de sus pana jos pentru protectie. Foarte recent s-a desprins o bucata din munte care a maturat una din cladirile manastirii, nu a ramas mai nimic din ea.
Inevitabil ne-a prins noaptea pe strazile din Monodendri. Dar ce splendoare de oras! Aceleasi contructii integral din piatra, garduri, ziduri, ornamente in jurul pomilor si drumurile, totul este din piatra. Nici nu stiu sa explic ceea ce am vazut acolo, cand spun ca toate casele sunt facute din piatra, sunt zidite din piatra care pare cioplita manual ca sa aiba acea forma patrata sau dreptunghiulara. Nicio piatra nu este la fel cu cealalta ca dimensiuni sau model, acoperisul si el integral din piatra. Un oras incredibil de frumos si linistit. Normal ca era linistit, era deja noapte :)).
Era tarziu si noi chiar voiam sa vizitam orasul Monodendri. Am parcat masina fix la intrare in oras, ne-am oprit la un restaurant sa mancam si cum suntem la munte, apusul vine mai repede.
Am luat orasul la picior, urci si cobori incontinuu. Mona a zis ca nu vrea, dar asa cum parea ca ne plimbam pe strazile orasului, am urmat indicatorul catre St Paraskevi Monastery - Vicos Gorge. Nu neaparat de a vizita manastirea, voiam doar sa ne plimbam. Foarte frumos amenajat drumul pana acolo iar privelistea spre canion este fabuloasa!
>
La manastire era in renovare muntele, se punea o plasa de sus pana jos pentru protectie. Foarte recent s-a desprins o bucata din munte care a maturat una din cladirile manastirii, nu a ramas mai nimic din ea.
Inevitabil ne-a prins noaptea pe strazile din Monodendri. Dar ce splendoare de oras! Aceleasi contructii integral din piatra, garduri, ziduri, ornamente in jurul pomilor si drumurile, totul este din piatra. Nici nu stiu sa explic ceea ce am vazut acolo, cand spun ca toate casele sunt facute din piatra, sunt zidite din piatra care pare cioplita manual ca sa aiba acea forma patrata sau dreptunghiulara. Nicio piatra nu este la fel cu cealalta ca dimensiuni sau model, acoperisul si el integral din piatra. Un oras incredibil de frumos si linistit. Normal ca era linistit, era deja noapte :)).
Am dat peste o mica cofetarie, cel putin asa parea, am luat cate o prajitura ca sa ne mai indulcim putin, chiar daca noi suntem deja niste dulci.
Nu se poate sa mergem pe undeva si sa nu avem parte de aventuri, n-am fi noi daca n-ar fi asa. Bateria de la telefonul Monei s-a dus de mult, inca de cand era lumina pe afara. Al meu si-a luat dauna de la zecile de poze si filmari, asa ca ne-am trezit undeva prin oras, eu cu 1% baterie, intuneric si fara sa mai stim pe unde sa o luam. Am intrebat un localnic care ne-a explicat traseul si parea usor. Chiar si asa, cu doar 1% baterie, n-am rezistat sa nu mai fac vreo 3-4 poze. Dupa ce am orbecait putini pe strazile din Monodendri, am zis ca ce daca mai am doar 1%, pornesc datele mobile si vad unde am parcat masina. Cum sa nu, nici n-au apucat sa intre ceva notificari si si-a luat somn. Va imaginati 2 persoane pe strazile intunecate din Monodendri cu doua telefoane descarcate?! Mare lucru, cat de mare poate sa fie orasul, bluza pe noi avem, deci nu suferim de frig, nici nu aveam cum, te incalzeazai de la urcat si coborat. Sigur ne iasa cineva in cale si intrebam pe unde suntem. Daca nu era intuneric bezna pe unele strazi, chiar era ok, dar cum era liniste deplina pe strazi, se mai auzea cate un sunet pe ici, colo, te cam ia cu frica. Asta e, mergem pana gasim ceva familiar sau sa intrebam pe cineva. Din spate apare un microbuz. Pfoai! Vedeam si noi drumul, o iau la vale spre ei cu mainile pe sus ca sa opreasca. Cand ma apropii de masina, surpriza, aveau numere de Romania. Care erau sansele sa dam peste niste romani in Monodendri?! Singura masina pe care am vazut-o in miscare in tot orasul si erau romani. I-am intrebat unde suntem si erau si ei maxim de debusolati, aveau GPS-ul in mana, incercau sa ajunga pe undeva tot acolo in oras. Accesul in oras se poate face din 2 directii si s-a nimerit ca ei sa vina exact din cealalta directie, deci clar nu aveam cum sa dam de masina noastra pe unde au venit ei. Ca o mica paranteza, aveau un microbuz modificat in van pentru calatorii. Bravo lor!
Bun, am luat-o din nou la picior si ce sa vezi, am ajuns fix de unde am plecat, acolo unde acel domn dragut ne-a explicat prima data pe unde sa mergem. Eram deja de mai bine de jumatate de ora pe strazi, asa ca ne-am dus din nou la acel domn sa ne explice, din nou, ca la prosti. Nimic nou, mi-a povestit acelasi lucru. Era clar ca nu o sa ne fie usor. Hai din nou la pas, trebuie sa nimerim cumva. Norocul nostru a fost sa ne intalnim cu un grup de 3-4 barbati si o doamna. Ea era singura care stia engleza, nici nu ne trebuia mai mult. Desi erau si ei turisti, cunosteau bine orasul. M-au intrebat unde am parcat, i-am explicat eu de unde am venit, pe unde am lasat masina, unde am mancat. Cand a auzit de restaurant, a stiut sa-mi explice. De fapt, ea intreba in greaca pe ceilalti barbati iar unul a stiut sa explice cu maxim de detalii iar doamna a tradus.
Ca idee, prima data am mers bine pana la punctul unde ne-am gandit noi(cand spun noi, ma refer doar la mine) ca ar trebui sa facem stanga. Daca mai mergeam 100m inainte si nu faceam stanga, ieseam unde trebuie :).
Si ce sa vezi, nu avem decat 2 poze de pe strazile pe unde am ratacit, asta se intampla cand ramai fara baterie :))
Am ajuns la cazare noaptea tarziu si rupti de obositi. Direct somn, a doua zi avem drum lung pana in Romania. Trist, gata concediul :(
A doua zi de dimineata am fost primii la micul dejun. Bagajele erau deja facute si ne-am pornit spre casa.
Pe drum ne-am oprit in orasul Metsovo in incercarea de a mai uita ca ne indreptam spre casa, sa negam ca este gata concediul. Sincer sa fiu, nu a functionat, deloc, dupa vreo jumatate de ora de plimbat prin oras, cumparat ceva gem si compot din ceva fructe de care n-am mai auzit, eram plecati.
Pe drum ne-am oprit undeva la un restaurant turcesc si am mancat, nu mai retin daca era in Macedonia sau Serbia, stiu doar ca aproape tot drumul n-am prea vorbit intre noi, nu eram deloc impacati cu gandul ca s-a terminat si pana seara suntem acasa, a doua zi la lucru canta cucu si incepem din nou rutina pentru urmatoarele vreo 250 zile...
A fost un concediu superb, plin de momente si locuri frumoase, aventuri pe care nu le vom uita curand, oricum avem 330GB de poze si filmari ca sa fim sigur ca asta nu se va intampla :))
Costurile acestui concediu a fost unul decent, zic eu, avand in vedere cele 17 nopti de cazare.
- 60 euro - 2 nopti de cazare in Thesalonik
- 366 euro - 12 nopti de cazare in Kefalonia
- 80 euro - 2 nopti de cazare in Vikos
- 214 euro - motorina(145 litri, 3700km)
- 65,60 euro - vigneta Bulgaria, autostrazi Serbia, Macedonia si Grecia
- 112 euro - ferry dus/intors, masina si 2 persoane
- 900 euro - mancare, intrare la diverse obiective, sezlonguri, cafele, sucuri, suveniruri, etc.
Total aproximativ 1800 euro.
In aceasta suma nu sunt incluse teste Covid, 600lei pentru 2 persoane.
Nu se poate sa mergem pe undeva si sa nu avem parte de aventuri, n-am fi noi daca n-ar fi asa. Bateria de la telefonul Monei s-a dus de mult, inca de cand era lumina pe afara. Al meu si-a luat dauna de la zecile de poze si filmari, asa ca ne-am trezit undeva prin oras, eu cu 1% baterie, intuneric si fara sa mai stim pe unde sa o luam. Am intrebat un localnic care ne-a explicat traseul si parea usor. Chiar si asa, cu doar 1% baterie, n-am rezistat sa nu mai fac vreo 3-4 poze. Dupa ce am orbecait putini pe strazile din Monodendri, am zis ca ce daca mai am doar 1%, pornesc datele mobile si vad unde am parcat masina. Cum sa nu, nici n-au apucat sa intre ceva notificari si si-a luat somn. Va imaginati 2 persoane pe strazile intunecate din Monodendri cu doua telefoane descarcate?! Mare lucru, cat de mare poate sa fie orasul, bluza pe noi avem, deci nu suferim de frig, nici nu aveam cum, te incalzeazai de la urcat si coborat. Sigur ne iasa cineva in cale si intrebam pe unde suntem. Daca nu era intuneric bezna pe unele strazi, chiar era ok, dar cum era liniste deplina pe strazi, se mai auzea cate un sunet pe ici, colo, te cam ia cu frica. Asta e, mergem pana gasim ceva familiar sau sa intrebam pe cineva. Din spate apare un microbuz. Pfoai! Vedeam si noi drumul, o iau la vale spre ei cu mainile pe sus ca sa opreasca. Cand ma apropii de masina, surpriza, aveau numere de Romania. Care erau sansele sa dam peste niste romani in Monodendri?! Singura masina pe care am vazut-o in miscare in tot orasul si erau romani. I-am intrebat unde suntem si erau si ei maxim de debusolati, aveau GPS-ul in mana, incercau sa ajunga pe undeva tot acolo in oras. Accesul in oras se poate face din 2 directii si s-a nimerit ca ei sa vina exact din cealalta directie, deci clar nu aveam cum sa dam de masina noastra pe unde au venit ei. Ca o mica paranteza, aveau un microbuz modificat in van pentru calatorii. Bravo lor!
Bun, am luat-o din nou la picior si ce sa vezi, am ajuns fix de unde am plecat, acolo unde acel domn dragut ne-a explicat prima data pe unde sa mergem. Eram deja de mai bine de jumatate de ora pe strazi, asa ca ne-am dus din nou la acel domn sa ne explice, din nou, ca la prosti. Nimic nou, mi-a povestit acelasi lucru. Era clar ca nu o sa ne fie usor. Hai din nou la pas, trebuie sa nimerim cumva. Norocul nostru a fost sa ne intalnim cu un grup de 3-4 barbati si o doamna. Ea era singura care stia engleza, nici nu ne trebuia mai mult. Desi erau si ei turisti, cunosteau bine orasul. M-au intrebat unde am parcat, i-am explicat eu de unde am venit, pe unde am lasat masina, unde am mancat. Cand a auzit de restaurant, a stiut sa-mi explice. De fapt, ea intreba in greaca pe ceilalti barbati iar unul a stiut sa explice cu maxim de detalii iar doamna a tradus.
Ca idee, prima data am mers bine pana la punctul unde ne-am gandit noi(cand spun noi, ma refer doar la mine) ca ar trebui sa facem stanga. Daca mai mergeam 100m inainte si nu faceam stanga, ieseam unde trebuie :).
Si ce sa vezi, nu avem decat 2 poze de pe strazile pe unde am ratacit, asta se intampla cand ramai fara baterie :))
Am ajuns la cazare noaptea tarziu si rupti de obositi. Direct somn, a doua zi avem drum lung pana in Romania. Trist, gata concediul :(
A doua zi de dimineata am fost primii la micul dejun. Bagajele erau deja facute si ne-am pornit spre casa.
Pe drum ne-am oprit in orasul Metsovo in incercarea de a mai uita ca ne indreptam spre casa, sa negam ca este gata concediul. Sincer sa fiu, nu a functionat, deloc, dupa vreo jumatate de ora de plimbat prin oras, cumparat ceva gem si compot din ceva fructe de care n-am mai auzit, eram plecati.
Pe drum ne-am oprit undeva la un restaurant turcesc si am mancat, nu mai retin daca era in Macedonia sau Serbia, stiu doar ca aproape tot drumul n-am prea vorbit intre noi, nu eram deloc impacati cu gandul ca s-a terminat si pana seara suntem acasa, a doua zi la lucru canta cucu si incepem din nou rutina pentru urmatoarele vreo 250 zile...
A fost un concediu superb, plin de momente si locuri frumoase, aventuri pe care nu le vom uita curand, oricum avem 330GB de poze si filmari ca sa fim sigur ca asta nu se va intampla :))
Costurile acestui concediu a fost unul decent, zic eu, avand in vedere cele 17 nopti de cazare.
- 60 euro - 2 nopti de cazare in Thesalonik
- 366 euro - 12 nopti de cazare in Kefalonia
- 80 euro - 2 nopti de cazare in Vikos
- 214 euro - motorina(145 litri, 3700km)
- 65,60 euro - vigneta Bulgaria, autostrazi Serbia, Macedonia si Grecia
- 112 euro - ferry dus/intors, masina si 2 persoane
- 900 euro - mancare, intrare la diverse obiective, sezlonguri, cafele, sucuri, suveniruri, etc.
Total aproximativ 1800 euro.
In aceasta suma nu sunt incluse teste Covid, 600lei pentru 2 persoane.
