Concediu Thassos, iunie 2020
Puteti sa va suparati pe mine, dar m-am saturat sa scriu si sa rescriu de 50 ori acelasi lucru pe mail, facebook, whatsaap, telefonic, am obosit, asa ca fac un scurt info:
Am mers pe traseul Romania-Serbia-Bulgaria-Grecia, prin orasele Timisoara-Moravita-Varsac-Nis-Sofia-Kulata.
Regulile se schimba de la o zi la alta, intrati pe http://mae.ro/node/51880 unde aveti detaliile despre fiecare tara in parte. Cititi la fiecare tara prin care treceti ce reguli si care puncte de frontiera sunt deschise pentru turisti si care nu. Gen Macedonia se poate traversa, Grecia nu a deschis vama cu Macedonia si Albania, daca treci, intri in izolare 14 zile. Asta pana la 30 iunie, din 1 iulie cica se deschide si cu ei. Toate detaliile astea le-am scris si mai jos, dar nu este concentrata informatia ca aici. Deci repet, cititi si informativa cu 5-6 zile inainte sa plecati pe undeva!
Pe 15 iunie a anuntat guvernul ca se trece de la starea de urgenta la starea de alerta, deci putem sa ne miscam. Cum Grecia a anuntat deschiderea sezonului de vacante, am facut rezervarea si pe 24 iunie am plecat spre Insula Thassos. Am mai fost pe aici, tot 7 nopti, dar n-am apucat sa vedem tot, asa ca a fost simplu sa ne decidem. De fapt, Dani mi-a zis ca merge de pe 25 iunie pana in 2 iulie, impreuna cu varu Bodgan si ca i-ar place sa venim si noi. M-a sunat si Bogdan, Otila pe Mona si noi nu suntem chiar atat de greu de convins cand este vorba de plecat in vacanta, asa ca am facut rezervarea cu doar 2 saptamani inainte sa plecam, 195 euro, 7 nopti, 2 adulti, Pension Maria. Cica ar trebui sa avem vedere la mare si ce sa vezi, fix asa este!
ziua zero, Miercuri 24 iunie 2020
Plecarea o faceam cu o zi inainte, pe 24 iunie ora 13:00 - 13:30, cam asa ne-am hotarat ca ne incadram in timp cu tot ce aveam de facut.
Eu eram programat la 8 dimineata sa fac geometria rotilor fata la Logan, Si a inceput aventura! Fuzeta stanga indoita(de la accident), volan drept, roata stramba, volanul trage dreapta de te rupe. Asa ca am plecat in turneu din Calea Sagului pana in Calea Lipovei sa iau fuzeta si rulment. Fuga cu ele la Ioji ca sa le schimbe si in final inapoi la Beni sa finalizeze cu geometria. In planul initial trebuia sa o duc si pe Mona la mani-pedi-etc, de unde timp, s-a dus cu autobuzul si nu a avut timp sa termine de pregatit toate cele pentru plecare.
In final am luat-o pe Mona de la salon si direct am plecat. Inainte am zis sa intru pe la spalatorie sa-i dau un jet. Mai aveam de clatit doar usa dreapta fata cand s-a terminat timpul si nici bancnote mici nu mai aveam ca sa mai cumpar fise. Aparatul nu da rest, asa ca nu e rentabil sa bag o bancnota de 50 lei :))
In sfarsit am plecat la drum, era ora 14:00, pot spune ca ne-am incadrat chiar bine, in ciuda a tot ceea ce s-a intamplat.
La iesirea din Romania si intrarea in Serbia am fost doar noi, nicio alta masina, am trecut in 2-3 minute.
Nici n-am apucat sa mancam acasa inainte sa plecam, asa ca urma sa ne oprim in Varsac sa mancam o pleskavita de la ea de acasa. Foarte bun, sunt sigur ca am spus si scris de cateva ori treaba asta.
Toata Serbia am traversat-o doar pe autostrada care era aproape goala, parca erau doar masini ratacite. Inainte de vama am platit 9.5 euro taxa de autostrada.
Si aici trecerea vamei s-a facut rapid, am avut doar 3 masini in fata si cum am avut deja completata declaratia pe propria raspundere pentru Bulgaria, totul a durat maxim 10 minute. Declaratia se poate descarca de aici. Oricum o primesti acolo de la vamesi si se completeaza pe loc, era plin de masini trase pe dreapta si stanga la completat declaratii.
Am fost foarte pregatiti, am platit si vigneta online cu 2 zile inainte, parca a fost 35 lei. Drumul a fost bun, deloc aglomerat si m-am ratacit de doar 2 ori. Bine, evident ca nu a fost vina mea, Waze a luat-o prin cucuruz si m-a dus pe unde a crezut el ca e mai bine. Cu vreo 45km inainte de a iesi din Bulgaria, s-a terminat autostrada si m-a pus sa o iau stanga, desi indicatorul spunea ca directia Kulata este inainte. Am facut un mic ocol de vreo 25km. Recomand ca si punct de destinatie sa selectati Kulata, asa sigur nu va treziti in vreo vama inchisa. A doua oara vorbeam la telefon si Waze nu mi-a zis sa tin dreapta, am vazut eu prea tarziu, asa ca m-am dus inainte, ocolit vreo 12km si a fost doar vina mea. A treia oara m-a dat jos de pe autostrada cu 11km inainte de granita si m-a pus a merg pe un drum dubios si deloc de incredere. Asa ca m-am urcat inapoi pe autostrada si am ajuns direct in vama. Deci sa nu va dati jos de pe autostrada, e nebun Waze uneori. Are voce de femeie, Gabriela, Sa fie coincidenta?!
La iesirea din Bulgaria mi-au cerut doar dovada platii vignetei, nu i-au interesat de acte.
La intrarea in Grecia i-am dat buletinele, s-a uitat si a vazut ca suntem din Romania, mi-a facut semn sa plec. Deci vreo 2-3 minute a durat totul.
La scurt timp dupa ce am intrat in Grecia, s-a terminat autostrada si am ajuns pe ceva drumuri judetene, inguste, denivelate, dar fara gropi, se circula ok. Pretul la motorina este ca la noi, 1.75 leva, echivalentul a 4,41 lei.
La ora 3:10 am ajuns in portul din Keramoti de unde urma sa luam bacul pana pe insula. Am lasat scaunul pe spate si am dormit vreo 2 ore jumatate, pana la ora 5:45 cand a ajuns si Bogdan cu restul trupei.
Ziua 1, Joi 25 iunie 2020
Bacul a plecat undeva pe la ora 6:15 si a fost aproape gol, doar vreo 10-15 masini s-au imbarcat, putini turisti.
Atat eu cat si Mona am incercat sa dam pufuleti la pescarusi. Se pare ca nu mai este pe gustul lor sau s-au saturat si ei de pufuleti, nu erau aproape deloc interesati, doar cativa pescarusi au incercat sa-i ia de la noi din mana.
film
Racoare si o briza rece in aceasta dimineata. Cativa dintre noi au pus mana pe o bluza cu maneca lunga, ceilalti au cam tremurat de frig, adica eu.
Pe la ora 7:00 am ajuns pe insula iar pe la ora 7:15 eram deja pe plaja Golden Beach. Cam pustie, era si de inteles avand in vedere ora, dar totusi s-au gasit cativa turisti sa alerge pe malul marii ca sa de-a jos suvlaki mancat cu o seara inainte, unii practicau yoga.
Pana se facea o ora decenta la care sa sunam proprietarul unde avem cazarea, n-am plimbat pe malul marii, am facut poze si ne-am bucurat de peisaj.
Ne-a trebuit aproape doua ore sa ajungem pana in capatul plajei si inapoi, asa ca am sunat gazda care ne-a spus de o seara inainte ca este pregatita camera si ne asteapta sa ne cazam la orice ora.
Pension Maria este situata pe muntele din spatele plajei, undeva pe la jumatatea lui ca si inaltime de unde avem o panorama superba asupra plajei Golden Beach.
Camera este una decenta, fara pretentii, dar curat si asta e cel mai important.
Am despachetat si ne-am odihnit vreo ora, pana restul trupei ne-au trimis locatia cu locul unde s-au asezat pe plaja. Ajunsi acolo am constatat ca este aproape pustiu, putini oameni pe plaja si in apa avand in vedere dimensiunea plajei si ca este in plin sezon.
Apa nu este calda dar nici prea rece. Totusi dupa vreo jumatate de ora simti nevoia sa iesi la soare ca sa te mai incalzesti. Cumva am reusit sa ma ard pe umeri, din prima zi, cel mai probabil in cele 20 minute cat am stat in apa la o vorba cu baietii.
Plimbarea de seara a fost una relaxanta si linistita printr-o statiune lipsita de animatie, cu foarte multe terase, magazine si vile inchise. Ne-am oprit la o terasa deschisa care aveau la vanzare inghetata la cupa si care a fost foarte buna. Eu mi-am luat de cirese amare si smochine iar Mona de smochine si capsuni.
Scurta plimbarea, eram obositi de la drum, asa ca ne-am retras incet la vila unde sunt cazati restul trupei. Am stat la un pahar, doua de vorbe la marginea piscinei.
Gata, e tarziu, am plecat catre camera noastra sa ma apuc de scris pe blog. Tradatoarea a adormit in 30 secunde si m-a lasat singur sa scriu. Am rezistat pana putin dupa ora 00:00, gata, nu mai eram in stare sa leg 2 cuvinte. Somn usor.
Ziua 2, Vineri 26 iunie 2020
Dimineata a inceput cu un mic dejun pregatit de mine, omleta.
Inca de ieri ne-am hotarat ca vom merge pe plaja Aliki Beach si asa a ramas, ne-am indreptat spre ceea ce s-a dovedit a fi terasa noastra, doar noi am stat in acel loc. Ocazional mai venea cate o persoana sa mai cumpere una alta.
Briza marii te lua pe sus, nu simteai deloc sa fie cald(oricum era umbra), dar chiar si daca stateai la soare, nu se simtea caldura, sanse maxime sa te prajesti grav.
Fiecare si-a gasit de lucru, ba prin apa, jucat table, bronzat, baut bere, unii au si dormit.
La un moment dat eu cu Mona am plecat sa vizitam ruinele vecine cu plaja. Mai interesanta a fost cariera antica de marmura, pomii ciudat de curbati si peisajul. Desi nu se vede in poze, traseul este unul destul de lung, dureaza linistit o ora sa-l strabati. Am facut si putin snorkeling, n-am vazut nimic interesant...
In ultima poza se vede platoul de unde se incarcau in vasele cu blocuri de marmura, acum acoperit de apa.
A fost show cu Lucas si insectele dupa care este innebunit. Otilia cu Mona stateau de vorba si au vazut o lacusta mare, de vreo 10 cm si una mai mica. Au pus o plasa peste ele si l-au chemat pe Lucas sa le vada. Cum ii plac foarte mult insectele, a luat lacusta aia mare in mana care l-a muscat imediat de deget. S-a speriat foarte tare. Pe aia mica i-a fost frica sa mai puna mana, dar nu voia nici sa o lase sa plece, asa ca fetele au venit cu ideea sa-i puna o lesa, o ata in jurul gatului ca sa nu evadeze :))
Va imaginati doua femei in toata firea incropind o lesa pentru un greiere?!
Spre seara ne-am indreptat toti spre cazarea lui Dragos, acolo era loc suficient, doar ei cazati, loc de facut gratare si scandal. Trebuia sa sarbatorim ziua Nataliei, a implinit 8 ani! La Multi Ani! Maine implineste si Roxy 28 ani, asa ca au venit ambele la pachet. La Multi Ani! Roxy!
Frigarui de pui si porc, piept de porc, carne de vita, ouzo, zmeurata, palinca de gutui, sucuri, distractie si torturi pe final.
Si gata ziua, am ajuns inapoi la cazare putin inainte de ora 00:00. Am picat instant, dormeam inainte sa ajung la pat.
Ziua 3, Sambata 27 iunie 2020
Pentru astazi era planificat inca de ieri sa mergem pe Marble Beach. Toata trupa a ajuns acolo, mai putin noi. Pe langa faptul ca ne-am trezit pe la 9:30, eu aveam o stare de femeie la ciclu, fara niciun chef de nimic, nu ma simteam prea bine. Am mancat si am zis ca o luam si noi incet spre trupa. Am inceput sa ne pregatim, adica doar Mona, eu am fugit la buda. In final am hotarat ca nu mai mergem niciunde, nu eram in stare, asa ca am profitat putin si am scris pe blog. Mona s-a culcat, participa la scrisul pe blog in proportie de 2%, toata baza este in ea :))
Pe la 13:30 ne-am hotarat sa plecam totusi pe undeva, este pacat sa treaca ziua si noi sa nu fi iesit din camera. Desi aveam o durere de cap, totala indispozitie la orice, am plecat spre destinatia Makriamos. Ajunsi acolo, portarul ne-a spus ca este deschis doar pentru oaspeti. No asta e, data aviatoare. S-a pus Mona pe cautat o plaja in apropiere, eu deja ma gandeam sa mergem spre Marble Beach, cand ea a zis: Scala Beach, hai acolo, e aproape. Asa ca incolo am plecat si am ajuns foarte repede.
In parcare plin de masini scumpe si foarte scumpe. Opa, ceva nu e in regula inca de la parcare. Noi cu umbrela si patura de pus pe jos la purtator. Deja ne era rusine cand am vazut ce era in jurul nostru, lux si opulenta. Nici nu stiam daca sa mai inaintam sau sa ne intoarcem, ciudata senzatia. Pai hai inainte, vedem ce iasa. Ne-am gandit sa intrebam cat costa un sezlongul si umbrela, bai dar ne era o rusine, era clar ca cine mergea acolo nu-l interesa pretul, ci conditiile.
Cumva am dat cu ochii de sezlonguri si umbrele la plaja lipita de Scala, erau de la un alt hotel de lux de acolo. Ne-am lipit imediat de ele. In continuare nu-mi era bine, n-am facut baie, nu m-am miscat de pe sezlong, am dormit la umbra umbrelei.
Mona a facut baie, s-a bronzat si a pozat tot ce-a prins. Nu a gasit dusurile si nici pretul la sezlonguri.
Putin dupa ora 17:00 a aparut un domn mai in varsta si ne-a intrebat daca suntem oaspetii hotelului nu stiu care, cel a carui sezlonguri apartineau. I-am spus ca nu si ne-a rugat daca putem sa strangem lucrurile ca sa poata face o poze la plaja pentru reclama hotelului. Totul intr-un ton foarte politicos, desi ne-am asezat acolo cu japca. Ca o paranteza, ma intreb cum decurgea treaba asta in Romania. Omul nu mintea, in spate erau doua persoane cu echipamente profesionale foto. I-am spus domnului ca oricum era deja tarziu si trebuia sa plecam si ca nu este nicio problema. I-am multumit si dusi am fost.
Ne-am intors direct la cazare si in continuare nu aveam chef de nimic. De fapt, asteptam sa se intoarca restul trupei de pe plaja Marble Beach, la ei am uitat o seara inainte otetul si uleiul de masline pentru salata greceasca pe care aveam pofta si am tot stresat-o pe Mona sa-mi faca. Am luat laptopul, m-am pus la terasa si am inceput sa scriu pe blog, macar atat.
Cum Dani a spus ca de pe Marble Beach se duc direct la masa si intr-o ora ajung la cazare, am zis sa asteptam, nu e chiar atat de mare graba si pofta. Dupa 3 ore, ai auzit Dani?! :)) Dupa 3 ore Mona a hotarat ca ii este prea foame ca sa mai asteptam si a zis sa mergem in satul unde suntem cazati sa mancam ceva. Numa bine ca satul e la 200m, mai facem si putina miscare, plimbarea de seara si poate si mancam ceva. La foamea pe care o avea, ii era pofta pe tot, ii venea sa cumpere tot ce era comestibil. Eu am luat o placinta cu mere iar Mona ceva turta cu branza si spanac, ii plac ei chestiile astea dubioase de prin Grecia. Am iesit din magazin si in 5 pasi am dat cu ochii de mancare adevarata, souvlaki, gyros si alte combinatii. Mona si-a comandat o Pita Gyros iar eu un Sovlaki de pui. Cand am vazut 3 frigarui de pui, mi-am zis ca o sa fie putin pentru stomacul meu. Dar vai, in Grecia nu e nimic cum pare, abia am mancat, stiu ei cum sa faca sa nu pleci niciodata flamand de masa lor :))
Ne-am plimbat putin pe stradute si fara sa vrem, am nimerit la Three Springs, unul dintre punctele de interes pe care urma sa-l vizitam. Numai bine a prins placinta cu mere pe care am cumparat-o, am servit acolo desrtul.
Si gata plimbarea, ne-am intors la cazare, am mai scris putin pe blog in timp ce tradatoarea i-ar s-a pus la somn. Desi m-am trezit de dimineata la 9:30, am mai dormit pe plaja, in continuare nu ma simteam prea bine, asa ca m-am culcat si eu pe la ora 23:00 in speranta ca a doua zi sa fiu mai viu.
Ziua 4, Duminica 28 iunie 2020
Si BUNA DIMINEATA!, Sunt muuult mai viu si cu chef de baie, plaja, snorkeling, un fel de cu detoate, sa vina toate la mine.
De aseara s-a planificat pe ziua de azi sa mergem pe Psili Ammos Beach, ulterior ca e mai ok sa mergem din nou la Aliki Beach si de dimineata mergem totusi pe Paradise Beach. Foarte bine organizata trupa :))
Vedem ce o sa iasa.
A iesit chiar bine, foarte bine! Apa calda, valuri, baie, nisip, table, soare, briza marii, toate ingredientele necesare pentru o zi superba de plaja.
Doar cand am ajuns pe plaja, s-au cam terminat sezlongurile si a fost dubioasa putin situatia. Le-am cerut celor ce gestionau plaja sa ne mai aduca umbrele si sezlonguri iar raspunsul a fost: eu as vrea sa pun tot ce am, dar daca vine politia in control, e nasol, prea multe sezlonguri si mult prea multi oameni. In final ne-a adus o umbrela si 2 sezlonguri pe care le-am pus la marginea plajei, la 3 metri de cei mai apropiati oameni de pe plaja.
Apa a fost foarte calda, copii nu se lasau iesiti din ea, asta pana a dat foamea peste ei. Mancati fiind, unii au si adormit rapid.
Bogdan a reusit sa calce pe un scaiete, 5 spini a avut in talpa, l-au despaducheat fetele direct in apa.
Seara ne-am petrecut-o la plimbare prin centrul lui Limenas, unii cu inghetata, altii cu gyros, mai un suvenir, poze cu apusul, condimente pentru mancaruri, aruncat cu privirea prin magazinele comerciantilor, doar relaxare asa vreo 2 ore.
Ziua 5, Luni 29 iunie 2020
O zi in care se anunta activitate intensa.
Foarte intensa, am mers pe plaja Psili Ammos Beac unde am stat toata ziua :))
Am plecat mai de dimineata, plaja era la 45 minute de unde suntem cazati si voiam sa prindem sezlonguri. Da, ati citit bine, sa prindem loc pe sezlonguri. Desi este plin sezon si nu prea sunt turisti, pe plajele faine se inghesuie toata lumea. La 9:30 eram pe plaja si am luat 6 umbrele cu sezlongurile aferente, rezervate zic, unii ajungeau mai tarziu.
Faina plaja, nisip, sezlongurile nu sunt cu bani dar trebuie sa faci consumatie. Nu este chiar pentru copii, intrarea este destul de brusca, se pot balaci in primii 6-8 metri.
Am facut si snorkeling, peisajul subacvatic este bestial! Pacat ca mai mult am filmat si n-am pozat, o sa revin ulterior cu un clip, conditiile de aici nu permit, netul nu e ca acasa. Nu prea am intalnit pesti si e foarte ciudat, in anii trecuti era plin de ei peste tot, acum abia vezi 10 pesti mai maricei grupati si aia din cand in cand.
S-a servit un iaurt cu fructe si miere de innebunesti cat e de bun! A fost si bere, sucuri, apa, muzica, toaleta, dus pe plaja, tot ce ai nevoie ca sa nu ai motiv sa pleci de acolo.
Noi am plecat cu 2 ore mai repede decat restul trupei. Am venit la camera sa faca Mona o salata greceasca de lingi si farfuria, la propriu, eu am facut-o :))
Am fost la "noi" in sat la muzeul de Ulei de Masline Sotirelis Olive Oil Museum ca sa luam si ulei de masline pentru acasa.
Ziua 6, Marti 30 iunie 2020
Astazi nu am mers cu restul trupei, ei au ales tot Aliki Beach iar noi am vrut sa incercam plaja noua, asa ca dupa 50 minute eram pe plaja Tripiti Beach. Oricum ne-am miscat greu, abia pe la 9:30 ne-am trezit, pe plaja eram la ora 13:00. Bine, ne-am mai oprit pe drum sa facem niste poze, si ce poze... Chiar ne gandeam ce greu este pentru unii, sa ai casa exact pe malul marii, risti sa te impiedici si sa te uzi cand iesi din casa...
Plaja Tripiti este foarte faina, nisip fin si pietricele foarte marunte, degajata, linistita, cu o apa limpede si deloc agitata, cel putin azi nu era. Intrarea in apa nu este foarte lina, in 5 metri e pana la gat.
Imediat langa plaja este si Pestera Tripiti care nu este chiar o pestera, ci mai mult o gaura prin piatra cu iesire direct in mare. Desi pare foarte tare sa inoti pe acolo, nu stiu daca se poate merge si in picioare, cu capul sub apa nu e deloc amuzant, este intuneric si tulbure, nu vezi mai nimic si te panichezi, trebuie sa scoti capul afara ca sa vezi efectiv directia. Nu e chiar orbeste, vezi la 1 metru in fata, doar ca nu e cum te asteptai sa fie, adica limpede si vizibila "luminita de la capatul tunelului".
In schimb, imediat ce am iesit din acel... culoar intunecat, peisajul subacvatic a fost unul spectaculos. Am iesit din apa dupa 2 ore, am filmat mult si am facut prea putine poze. Daca nu ma lua cu carcei la ambele picioare, mai stateam vreo ora.
Dupa aproape 5 ore, n-am intors la cazare, am mancat un Pita Gyros si ne-am pregatit sa mergem la plimbare cu toata trupa prin Limenas. O inghetata, masline, ulei, suveniruri, pizza, fiecare a facut cam ce-a dorit.
Ziua 7, Miercuri 1 iulie 2020
Pam pam, aici sa vezi schimbare.
Si ce schimbare radicala, de la plaja am decis ca astazi sa urcam pe Ipsarion si nu oricum, cu masina. M-am uitat pe maps si parea ca traseul este ok cu plecare din Panagia, fix unde suntem cazati. Mai multi mi-au spus ca este mai usor de pe partea cealalta a insulei, doar ca mie mi-a dat Google maps la fel ca si timp, doar mai multi km. Si a inceput aventura. Am pornit optimisti la drum. Dupa primul kilometru parcurs am zis ca renunt, nu rup masina pe drumul ala de piatra. Dar ce sa vezi, a inceput un drum de pamant, nivelat, foarte promitator, i-am dat si a doua, dar nu mult, vreo 200m. Si am inceput sa urcam usor, usor, in treapta 1 la ralanti. Prima panta mai abrupta, niste bolovani mari in cale si pamantul afanat. Mona s-a dat jos, a zis ca-i este frica si ea nu sta in masina. Se vede de unde a filmat, ii era frica de parca urma sa explodeze si sa nu fie ea in apropiere :))
Acolo a fost cel mai mare si greu hop, am reusit sa urc dupa vreo 10 minute, mult miros de ambreiaj prajit, pus pietre pe unde am facut gropi si Mona in spate impingand masina.
Am facut prea putine poze la drum, oricum stiam ca o poza nu prinde realitatea, nu are cum, dar poze de pe drum pe unde ne-am tot oprit, am facut din plin.
Am inaintat efectiv pana in 2 puncte. Unul la o rascruce unde aveam de ales unul din 2 trasee: cel din dreapta era clar ca daca o iau pe el, de acolo este imposibil sa mai ies fara sa fiu tractat iar al doilea, sprea stanga arata relativ ok, asa ca am purces la stanga. Am inaintat vreo 150 metri si am tras masina pe stanga, niste bolovani de-ti rupi masina, imposibil de inaintat cu suspensie sport. Am luat-o pe jos, doar telul nostru era sa ajungem pe varful Ipsarion. Maps spunea ca avem de mers pe jos vreo 3-4 ore, un fleac. Si totusi, Mona era de mult cu moralul la pamant, nu a mai rezistat si a vrut sa ne intoarcem.
Inapoi spre casa ne-am gandit noi sa mergem totusi pana la niste antene ce se vedeau undeva pe un varf in apropiere, aproape. Am inaintat si acolo o bucata de drum dupa care stop, imposibil de urcat fara 4x4. Am tras niste poze mortale pe acolo. O priveliste superba de sus a orasului Limenas si a orasului Keramoti de pe continent.
De acolo de sus am vazut o masina care venea pe un alt traseu si parea ca inainteaza foarte bine. Hmmm, pe acolo trebuie sa mergem si noi inapoi. Cand am ajuns la intersectia unde puteam schimba traseul, in speranta ca o sa fie mai bun drumul, am facut stanga, sigur trebuie sa fie mai bun. Ce-i drept, parea mai bun, mult mai bun, doar ca pe acolo a trecut un utilaj si a nivelat cu lama, pamantul era afanat si perfect drept, dar sub erau doar bolovani. Daca cumva se imputea treaba pe traseu, imi era foarte clar ca inapoi, pe acel traseu, doar tractat, era imposibil sa gasesc aderenta in pufosenia aia de pamant. Daca la urcare am atins o singura data cu pragul, exact acolo unde este filmarea, inapoi pe noul traseu am atins de nici nu mai stiu cate ori, se afundau rotile in pamantul ala afanat de ziceai ca este vata. Cu greu, dupa 4 ore jumatate si 19km de traseu dedicat masinilor 4x4, am dat de asfalt.
Ca sa va imaginati cat de solicitant a fost tot acel traseu, eu mananc dimineata si seara, in timpul zilei nu mananc mai deloc. Foarte rar se intampla sa dorm la amiaza. No imediat ce am ajuns pe asfalt, in jurul orei 14:00, eram lihnit de foame, simteam ca mi se face rau daca nu mananc. Am tras la o terasa si am mancat. Cu burtile pline, ne-am dus la camera, ne-am intins pe pat si aia a fost, am adormit instant, 2 ore de somn de frumusete.
Chiar si mancati, dormiti, tot n-am avut niciun chef sa scriu pe blog, pur si simplu ziua a fost mult prea solicitanta, mi-a mai ramas energie doar sa respir :))
Am vorbit cu trupa si am mers cu ei la masa. Satui eram, dar ceva dulce mai incapea in noi. Mona o cola iar eu un iaurt cu miere si nuci.
Cum pentru ei a fost ultima seara in Thassos, plimbarea de seara am facut-o in Panagia, micul si frumuselul orasel unde suntem noi cazati.
S-au cumparat suveniruri, inghetata, plimbat pe stradute, vizitat parcul cu cele 3 izvoare Three Springs. Se vede lipsa de energie, n-am pozat mai nimic...
Ziua 8, Joi 2 iulie
Ziua in care ne-am facut bagajele si am plecat spre noua locatie de cazare, Vila Sofia din orasul Limenaria. Ca sa fim rai, pe Facebook am pus poze cum bag bagajele in portbagajul masinii iar asta da de inteles ca gata, plecam acasa :))
Proprietarul ne-a asteptat si inmanat cheia de la camera la ora 11:00, foarte dragut din partea lui. Normal check in-ul era la ora 15:00. Camera este una draguta, curata, decenta.
Am lasat la camera bagajele si am plecat pe plaja Metalia, plaja pe care o aveam pe lista noastra. Pfoai si ce plaja si ce amintiri faine avem de aici dupa aceasta zi!
Plaja a fost aproape goala toata ziua, apa calda cu putine valuri, intrarea putin dubioasa din cauza placilor de piatra, dupa ele fiind nisip. Plaja este cu nisip, curata si foarte intretinut totul pe acolo.
Dar plaja Metalia nu este doar o plaja, in spatele ei este o poveste faina! Pe scurt: in anul 1900 in Limenaria erau 10 case de pescari. Azi este al doilea oras ca marime de pe insula Thassos iar asta se datoreaza minelor de metale fix de pe plaja Metalia. Ruinele minelor abandonate in anii '60 sunt inca acolo, o istorie abia vizibila din cauza vegetatiei care si-a intrat in drepturi. Intrati pe Lumea vazuta de mine daca vreti sa aflati mai multe despre istoria locatiei, garantez ca merita! Nu stiam de acele ruine pana n-am ajuns pe plaja. Se vad putine urme, am cautat detalii pe net, asa am ajuns sa explorez zona, foarte tare!
Gata, dupa vreo ora de plimbat si pozat pe acolo, m-am dus sa fac putin snorkeling, 2 ore n-am iesit din apa si probabil mai stateam daca nu se termina bateria la GoPro. Nu degeaba este plaja preferata a pasionatilor de snorkeling, ai ce sa vezi. Mona a stat doar la umbra, a fugit de soare si totusi este rosie toata, a bronzat-o soarele dupa colt :))
Era sa uit de pietrele cu zodii, interesant si cam atat pot sa spun despre ele :))
Pe la ora 17:00 am plecat de pe plaja iar pe la ora 19:00 am mers putin la plimbare pe faleza. Eu am resimtit inca oboseala acumulata de ieri, am mai adaugat si azi 2 ore de snorkeling si o ora de umblat printre ruine in plin soare. A fost scurta plimbarea dar plina de satisfactii. Am mancat o prajitura de portocale de innebunesti! Dulce de mori, dar nu te puteai opri. Goala faleza, terasele goale, abia vedeai cate o masa ocupata tot la a treia, a patra terasa. Groaznic acest sezon pentru turismul din Grecia.
Si gata ziua, ne-am intors devreme la camera, trebuie sa recuperez 2 zile de scris pe blog si este deja trecut de miezul noptii!
Ziua 9, Vineri 3 iulie
Cel mai probabil astazi vom vizita orasul Potos, plaja, orasul, gasim noi ce sa facem ca sa nu ne plictisim.
Trezirea a fost la ora 10:00, am simtit ca ne-am odihnit, iar spre plaja am plecat la ora 12:00. Tare greu ne-am miscat azi.
Plaja Pefkari Beach, foarte putina lume. Apa calda, nisip din pietricele marunte, sezlonguri fara plata, cu conditia sa consumi de minim 2 euro. Pe sezlongurile unde ne-am pus noi era taraba inchisa, am facut economie :))
Am atarnat efectiv pe plaja la umbra umbrelei, nu-i fain sa stii ca e ultima zi pe plaja, amandoi aveam asa o stare de... M-am echipat si am plecat in larg sa pozez pesti, poate vad o caracatita sau macar o stea de mare. Da de unde, doar ceva pesti, peisaj subacvatic fain si apa extrem de limpede.
Este ora 17:00, se simte lipsa brizei marii, te sufoci de cald, doar Mona spunea ca i se face rau de la caldura, mie imi era bine, asa ca ne-am carat la camera ca sa ne pregatim de o vizita in orasul Potos. Si nu doar in vizita, ci mai mult ca sa prindem apusul de pe plaja San Antonio Beach, cica de acolo se vede cel mai fain.
Asa ca prima oprire am facut-o in Potos unde am cautat unde sa mancam rapid ceva pentru ca apusul era aproape si nu aveam timp sa asteptam pana vine mancare. Am dat de un fast food de unde am comandat Pita Gyros si o portie de tzatziki. Ne-a vizitat o mica cersetoare cu ochii diferiti, interesanta pisica. Era si putin "agresiva", am lasat mana pe picior si a dat cu laba peste ea ca sa scap ce am in mana, de unde deducem ca pisica nu era chiar tinerica, avea scoala vietii la ea :))
In timp ce mancam ni s-a parut noua ca parca se cam intuneca si aveam impresia ca am ratat apusul. M-am uitat pe telefon si mai aveam vreo 45 minute pana la apus, asa ca am terminat rapid de mancat si ne-am indreptat rapid spre plaja San Antonio Beach. Imediat ce am plecat am constatat ca, de fapt, erau nori, probabil veneau de la Timisoara unde ploaia a facut ravagii in acea dupamasa.
Deci asa ceva nu se poate, doar prima zi cand am ajuns pe Thassos au fost nori si o scurta ploaie torentiala, in rest doar cer senin. Cand am vrut si noi sa vedem apusul, surpriza, nori la greu. Asta e, macar am stat linistiti pe plaja superba si imensa.
timelapse
Putin dezamagiti ne-am intors in Potos pe unde ne-am plimbat vreo ora si interesant, n-am facut nicio poza, nu ne sta deloc in caracter :)). Bai dar chiar niciuna?!
A fost fain oraselul, destul de animat si nu chiar atat de aglomerat, dar plin de magazine cu suveniruri si restaurante. Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul.
Am vazut un aprozar si ne-am oprit sa cumparam niste ceapa, nu mult, doar 7kg, aproximativ. Ceapa de la ei are gust de ceapa si nu este aproape deloc iute, este foarte, foarte buna. Si nu, nu este toata ceapa pentru noi, Ioji e ceparul sef cand este vorba de cea din Grecia :))
Intorsi la camera, am scos laptopul ca sa scriu pe blog. M-am pus sa descarc pozele de pe telefon si s-a rupt patul. Da, s-a rupt patul, pur si simplu a cazut o parte din pat sub greutatea mea. Nici macar nu ma miscam, doar stateam si asteptam sa se descarce pozele din telefon.
Am analizat asa rapid si am constatat ca s-a rupt o prindere. Bun, ma gandeam ce pot pune sub acea rama ca sa stea drept si sa pot dormi la noapte. Nimic la indemana.
Am zis ca dorm invers, cu picioarele in partea unde era ruptura, m-am miscat de 2 ori si nu, in niciun caz, alunecam in jos.
Am luat in considerare sa dormim amandoi in acelasi pat, dar totusi, este mic si nu ar fi fost prea comod.
Asa ca la ora 23:15 noaptea m-am pus sa investighez sistemul de prindere, poate, poate. Am trimis-o pe Mona la masina sa aduca o surubelnita, simteam ca il pot repara.
A venit cu surubelnita si ce credeti ca facea ea? Radea, imi facea poze, filma si iar radea. Trimitea filmulete si poze pe WhatsApp ca sa rada si altii. Acum sta langa mine, si-a adus aminte si iar a inceput sa rada cu pofta :))
Ideea este ca sunt din calea afara de inteligent, stiu, sunt modest, cu o surubelnita am reparat sistemul de fixare al imbinarilor care era foarte inteligent gandit. Era o rana veche acolo, de mult atarna si astepta o victima cu greutatea necesara ca sa cedeze. Unul dintre suruburi era stramb, l-am infiletat "elicoidal" sau nu stiu cum sa explic, oricum a fost interesant si cel mai important, am dormit foarte bine in acea noapte iar in urma interventiei mele, patul o sa mai reziste cu succes la inca cativa turisti.
Gata, mi-a pierit pofta de a scrie pe blog, era deja tarziu, putin obosit, Mona inca era extrem de amuzata, asa ca am hotarat ca daca tot este ultima zi pe insula, macar sa dorm si ne-am culcat.
Ziua 10, Sambata 4 iulie
O zi care a inceput naspa, trebuia sa ne facem bagajele. Aveam amandoi un entuziasm... ce sa-ti povestesc, se vede si in filmare :))
Ca sa nu mai pun ca masina era toata "murdara" cu flori. Ce nasol pe la astia aici, n-au auzit de praf saharian :))
Intr-un final am reusit sa impachetam tot, oricum nu ne-am grabit, nu aveam de ce, feribotul circula des pe acea ruta, cand ajungem, ajungem.
Am oprit masina la rand in port si am mers sa iau biletele. Dupa 30 minute ne-am imbarcat. Mare acest ferry, pe mine m-a bagat la subsol.
Cand am venit pe insula pescarusii n-au fost prea flamanzi, avand in vedere si ora 6:15, probabil. Nu era cazul si acum, pescarusii erau peste tot in jurul feribotului si plin de oameni care tineau mana in sus cu bucati de paine, snacksuri, pufuleti si orice era comestibil.
Am mers pe traseul Romania-Serbia-Bulgaria-Grecia, prin orasele Timisoara-Moravita-Varsac-Nis-Sofia-Kulata.
Regulile se schimba de la o zi la alta, intrati pe http://mae.ro/node/51880 unde aveti detaliile despre fiecare tara in parte. Cititi la fiecare tara prin care treceti ce reguli si care puncte de frontiera sunt deschise pentru turisti si care nu. Gen Macedonia se poate traversa, Grecia nu a deschis vama cu Macedonia si Albania, daca treci, intri in izolare 14 zile. Asta pana la 30 iunie, din 1 iulie cica se deschide si cu ei. Toate detaliile astea le-am scris si mai jos, dar nu este concentrata informatia ca aici. Deci repet, cititi si informativa cu 5-6 zile inainte sa plecati pe undeva!
Pe 15 iunie a anuntat guvernul ca se trece de la starea de urgenta la starea de alerta, deci putem sa ne miscam. Cum Grecia a anuntat deschiderea sezonului de vacante, am facut rezervarea si pe 24 iunie am plecat spre Insula Thassos. Am mai fost pe aici, tot 7 nopti, dar n-am apucat sa vedem tot, asa ca a fost simplu sa ne decidem. De fapt, Dani mi-a zis ca merge de pe 25 iunie pana in 2 iulie, impreuna cu varu Bodgan si ca i-ar place sa venim si noi. M-a sunat si Bogdan, Otila pe Mona si noi nu suntem chiar atat de greu de convins cand este vorba de plecat in vacanta, asa ca am facut rezervarea cu doar 2 saptamani inainte sa plecam, 195 euro, 7 nopti, 2 adulti, Pension Maria. Cica ar trebui sa avem vedere la mare si ce sa vezi, fix asa este!
ziua zero, Miercuri 24 iunie 2020
Plecarea o faceam cu o zi inainte, pe 24 iunie ora 13:00 - 13:30, cam asa ne-am hotarat ca ne incadram in timp cu tot ce aveam de facut.
Eu eram programat la 8 dimineata sa fac geometria rotilor fata la Logan, Si a inceput aventura! Fuzeta stanga indoita(de la accident), volan drept, roata stramba, volanul trage dreapta de te rupe. Asa ca am plecat in turneu din Calea Sagului pana in Calea Lipovei sa iau fuzeta si rulment. Fuga cu ele la Ioji ca sa le schimbe si in final inapoi la Beni sa finalizeze cu geometria. In planul initial trebuia sa o duc si pe Mona la mani-pedi-etc, de unde timp, s-a dus cu autobuzul si nu a avut timp sa termine de pregatit toate cele pentru plecare.
In final am luat-o pe Mona de la salon si direct am plecat. Inainte am zis sa intru pe la spalatorie sa-i dau un jet. Mai aveam de clatit doar usa dreapta fata cand s-a terminat timpul si nici bancnote mici nu mai aveam ca sa mai cumpar fise. Aparatul nu da rest, asa ca nu e rentabil sa bag o bancnota de 50 lei :))
In sfarsit am plecat la drum, era ora 14:00, pot spune ca ne-am incadrat chiar bine, in ciuda a tot ceea ce s-a intamplat.
La iesirea din Romania si intrarea in Serbia am fost doar noi, nicio alta masina, am trecut in 2-3 minute.
Nici n-am apucat sa mancam acasa inainte sa plecam, asa ca urma sa ne oprim in Varsac sa mancam o pleskavita de la ea de acasa. Foarte bun, sunt sigur ca am spus si scris de cateva ori treaba asta.
Toata Serbia am traversat-o doar pe autostrada care era aproape goala, parca erau doar masini ratacite. Inainte de vama am platit 9.5 euro taxa de autostrada.
Si aici trecerea vamei s-a facut rapid, am avut doar 3 masini in fata si cum am avut deja completata declaratia pe propria raspundere pentru Bulgaria, totul a durat maxim 10 minute. Declaratia se poate descarca de aici. Oricum o primesti acolo de la vamesi si se completeaza pe loc, era plin de masini trase pe dreapta si stanga la completat declaratii.
Am fost foarte pregatiti, am platit si vigneta online cu 2 zile inainte, parca a fost 35 lei. Drumul a fost bun, deloc aglomerat si m-am ratacit de doar 2 ori. Bine, evident ca nu a fost vina mea, Waze a luat-o prin cucuruz si m-a dus pe unde a crezut el ca e mai bine. Cu vreo 45km inainte de a iesi din Bulgaria, s-a terminat autostrada si m-a pus sa o iau stanga, desi indicatorul spunea ca directia Kulata este inainte. Am facut un mic ocol de vreo 25km. Recomand ca si punct de destinatie sa selectati Kulata, asa sigur nu va treziti in vreo vama inchisa. A doua oara vorbeam la telefon si Waze nu mi-a zis sa tin dreapta, am vazut eu prea tarziu, asa ca m-am dus inainte, ocolit vreo 12km si a fost doar vina mea. A treia oara m-a dat jos de pe autostrada cu 11km inainte de granita si m-a pus a merg pe un drum dubios si deloc de incredere. Asa ca m-am urcat inapoi pe autostrada si am ajuns direct in vama. Deci sa nu va dati jos de pe autostrada, e nebun Waze uneori. Are voce de femeie, Gabriela, Sa fie coincidenta?!
La iesirea din Bulgaria mi-au cerut doar dovada platii vignetei, nu i-au interesat de acte.
La intrarea in Grecia i-am dat buletinele, s-a uitat si a vazut ca suntem din Romania, mi-a facut semn sa plec. Deci vreo 2-3 minute a durat totul.
La scurt timp dupa ce am intrat in Grecia, s-a terminat autostrada si am ajuns pe ceva drumuri judetene, inguste, denivelate, dar fara gropi, se circula ok. Pretul la motorina este ca la noi, 1.75 leva, echivalentul a 4,41 lei.
La ora 3:10 am ajuns in portul din Keramoti de unde urma sa luam bacul pana pe insula. Am lasat scaunul pe spate si am dormit vreo 2 ore jumatate, pana la ora 5:45 cand a ajuns si Bogdan cu restul trupei.
Ziua 1, Joi 25 iunie 2020
Bacul a plecat undeva pe la ora 6:15 si a fost aproape gol, doar vreo 10-15 masini s-au imbarcat, putini turisti.
Atat eu cat si Mona am incercat sa dam pufuleti la pescarusi. Se pare ca nu mai este pe gustul lor sau s-au saturat si ei de pufuleti, nu erau aproape deloc interesati, doar cativa pescarusi au incercat sa-i ia de la noi din mana.
film
Racoare si o briza rece in aceasta dimineata. Cativa dintre noi au pus mana pe o bluza cu maneca lunga, ceilalti au cam tremurat de frig, adica eu.
Pe la ora 7:00 am ajuns pe insula iar pe la ora 7:15 eram deja pe plaja Golden Beach. Cam pustie, era si de inteles avand in vedere ora, dar totusi s-au gasit cativa turisti sa alerge pe malul marii ca sa de-a jos suvlaki mancat cu o seara inainte, unii practicau yoga.
Pana se facea o ora decenta la care sa sunam proprietarul unde avem cazarea, n-am plimbat pe malul marii, am facut poze si ne-am bucurat de peisaj.
Ne-a trebuit aproape doua ore sa ajungem pana in capatul plajei si inapoi, asa ca am sunat gazda care ne-a spus de o seara inainte ca este pregatita camera si ne asteapta sa ne cazam la orice ora.
Pension Maria este situata pe muntele din spatele plajei, undeva pe la jumatatea lui ca si inaltime de unde avem o panorama superba asupra plajei Golden Beach.
Camera este una decenta, fara pretentii, dar curat si asta e cel mai important.
Am despachetat si ne-am odihnit vreo ora, pana restul trupei ne-au trimis locatia cu locul unde s-au asezat pe plaja. Ajunsi acolo am constatat ca este aproape pustiu, putini oameni pe plaja si in apa avand in vedere dimensiunea plajei si ca este in plin sezon.
Apa nu este calda dar nici prea rece. Totusi dupa vreo jumatate de ora simti nevoia sa iesi la soare ca sa te mai incalzesti. Cumva am reusit sa ma ard pe umeri, din prima zi, cel mai probabil in cele 20 minute cat am stat in apa la o vorba cu baietii.
Pe la ora 17:00 am plecat la camere ca sa ne pregatim de plimbarea de seara prin statiune. Dupa vreo ora, de dupa munte a aparut un nor negru si suparat care s-a scuturat rapid vreo 10 minute. Suficient cat sa se racoreasca, suficient cat sa fie nevoie de o bluza cu maneca lunga. Asta a fost blestemul lui Alba, un prieten comun cu toti cei care suntem aici. El a fost cel mai fericit ca a plouat :))
Macar am avut parte de un frumos curcubeu.
Macar am avut parte de un frumos curcubeu.
Plimbarea de seara a fost una relaxanta si linistita printr-o statiune lipsita de animatie, cu foarte multe terase, magazine si vile inchise. Ne-am oprit la o terasa deschisa care aveau la vanzare inghetata la cupa si care a fost foarte buna. Eu mi-am luat de cirese amare si smochine iar Mona de smochine si capsuni.
Scurta plimbarea, eram obositi de la drum, asa ca ne-am retras incet la vila unde sunt cazati restul trupei. Am stat la un pahar, doua de vorbe la marginea piscinei.
Gata, e tarziu, am plecat catre camera noastra sa ma apuc de scris pe blog. Tradatoarea a adormit in 30 secunde si m-a lasat singur sa scriu. Am rezistat pana putin dupa ora 00:00, gata, nu mai eram in stare sa leg 2 cuvinte. Somn usor.
Ziua 2, Vineri 26 iunie 2020
Dimineata a inceput cu un mic dejun pregatit de mine, omleta.
Inca de ieri ne-am hotarat ca vom merge pe plaja Aliki Beach si asa a ramas, ne-am indreptat spre ceea ce s-a dovedit a fi terasa noastra, doar noi am stat in acel loc. Ocazional mai venea cate o persoana sa mai cumpere una alta.
Briza marii te lua pe sus, nu simteai deloc sa fie cald(oricum era umbra), dar chiar si daca stateai la soare, nu se simtea caldura, sanse maxime sa te prajesti grav.
Fiecare si-a gasit de lucru, ba prin apa, jucat table, bronzat, baut bere, unii au si dormit.
La un moment dat eu cu Mona am plecat sa vizitam ruinele vecine cu plaja. Mai interesanta a fost cariera antica de marmura, pomii ciudat de curbati si peisajul. Desi nu se vede in poze, traseul este unul destul de lung, dureaza linistit o ora sa-l strabati. Am facut si putin snorkeling, n-am vazut nimic interesant...
In ultima poza se vede platoul de unde se incarcau in vasele cu blocuri de marmura, acum acoperit de apa.
A fost show cu Lucas si insectele dupa care este innebunit. Otilia cu Mona stateau de vorba si au vazut o lacusta mare, de vreo 10 cm si una mai mica. Au pus o plasa peste ele si l-au chemat pe Lucas sa le vada. Cum ii plac foarte mult insectele, a luat lacusta aia mare in mana care l-a muscat imediat de deget. S-a speriat foarte tare. Pe aia mica i-a fost frica sa mai puna mana, dar nu voia nici sa o lase sa plece, asa ca fetele au venit cu ideea sa-i puna o lesa, o ata in jurul gatului ca sa nu evadeze :))
Va imaginati doua femei in toata firea incropind o lesa pentru un greiere?!
Spre seara ne-am indreptat toti spre cazarea lui Dragos, acolo era loc suficient, doar ei cazati, loc de facut gratare si scandal. Trebuia sa sarbatorim ziua Nataliei, a implinit 8 ani! La Multi Ani! Maine implineste si Roxy 28 ani, asa ca au venit ambele la pachet. La Multi Ani! Roxy!
Frigarui de pui si porc, piept de porc, carne de vita, ouzo, zmeurata, palinca de gutui, sucuri, distractie si torturi pe final.
Si gata ziua, am ajuns inapoi la cazare putin inainte de ora 00:00. Am picat instant, dormeam inainte sa ajung la pat.
Ziua 3, Sambata 27 iunie 2020
Pentru astazi era planificat inca de ieri sa mergem pe Marble Beach. Toata trupa a ajuns acolo, mai putin noi. Pe langa faptul ca ne-am trezit pe la 9:30, eu aveam o stare de femeie la ciclu, fara niciun chef de nimic, nu ma simteam prea bine. Am mancat si am zis ca o luam si noi incet spre trupa. Am inceput sa ne pregatim, adica doar Mona, eu am fugit la buda. In final am hotarat ca nu mai mergem niciunde, nu eram in stare, asa ca am profitat putin si am scris pe blog. Mona s-a culcat, participa la scrisul pe blog in proportie de 2%, toata baza este in ea :))
Pe la 13:30 ne-am hotarat sa plecam totusi pe undeva, este pacat sa treaca ziua si noi sa nu fi iesit din camera. Desi aveam o durere de cap, totala indispozitie la orice, am plecat spre destinatia Makriamos. Ajunsi acolo, portarul ne-a spus ca este deschis doar pentru oaspeti. No asta e, data aviatoare. S-a pus Mona pe cautat o plaja in apropiere, eu deja ma gandeam sa mergem spre Marble Beach, cand ea a zis: Scala Beach, hai acolo, e aproape. Asa ca incolo am plecat si am ajuns foarte repede.
In parcare plin de masini scumpe si foarte scumpe. Opa, ceva nu e in regula inca de la parcare. Noi cu umbrela si patura de pus pe jos la purtator. Deja ne era rusine cand am vazut ce era in jurul nostru, lux si opulenta. Nici nu stiam daca sa mai inaintam sau sa ne intoarcem, ciudata senzatia. Pai hai inainte, vedem ce iasa. Ne-am gandit sa intrebam cat costa un sezlongul si umbrela, bai dar ne era o rusine, era clar ca cine mergea acolo nu-l interesa pretul, ci conditiile.
Cumva am dat cu ochii de sezlonguri si umbrele la plaja lipita de Scala, erau de la un alt hotel de lux de acolo. Ne-am lipit imediat de ele. In continuare nu-mi era bine, n-am facut baie, nu m-am miscat de pe sezlong, am dormit la umbra umbrelei.
Mona a facut baie, s-a bronzat si a pozat tot ce-a prins. Nu a gasit dusurile si nici pretul la sezlonguri.
Putin dupa ora 17:00 a aparut un domn mai in varsta si ne-a intrebat daca suntem oaspetii hotelului nu stiu care, cel a carui sezlonguri apartineau. I-am spus ca nu si ne-a rugat daca putem sa strangem lucrurile ca sa poata face o poze la plaja pentru reclama hotelului. Totul intr-un ton foarte politicos, desi ne-am asezat acolo cu japca. Ca o paranteza, ma intreb cum decurgea treaba asta in Romania. Omul nu mintea, in spate erau doua persoane cu echipamente profesionale foto. I-am spus domnului ca oricum era deja tarziu si trebuia sa plecam si ca nu este nicio problema. I-am multumit si dusi am fost.
Ne-am intors direct la cazare si in continuare nu aveam chef de nimic. De fapt, asteptam sa se intoarca restul trupei de pe plaja Marble Beach, la ei am uitat o seara inainte otetul si uleiul de masline pentru salata greceasca pe care aveam pofta si am tot stresat-o pe Mona sa-mi faca. Am luat laptopul, m-am pus la terasa si am inceput sa scriu pe blog, macar atat.
Cum Dani a spus ca de pe Marble Beach se duc direct la masa si intr-o ora ajung la cazare, am zis sa asteptam, nu e chiar atat de mare graba si pofta. Dupa 3 ore, ai auzit Dani?! :)) Dupa 3 ore Mona a hotarat ca ii este prea foame ca sa mai asteptam si a zis sa mergem in satul unde suntem cazati sa mancam ceva. Numa bine ca satul e la 200m, mai facem si putina miscare, plimbarea de seara si poate si mancam ceva. La foamea pe care o avea, ii era pofta pe tot, ii venea sa cumpere tot ce era comestibil. Eu am luat o placinta cu mere iar Mona ceva turta cu branza si spanac, ii plac ei chestiile astea dubioase de prin Grecia. Am iesit din magazin si in 5 pasi am dat cu ochii de mancare adevarata, souvlaki, gyros si alte combinatii. Mona si-a comandat o Pita Gyros iar eu un Sovlaki de pui. Cand am vazut 3 frigarui de pui, mi-am zis ca o sa fie putin pentru stomacul meu. Dar vai, in Grecia nu e nimic cum pare, abia am mancat, stiu ei cum sa faca sa nu pleci niciodata flamand de masa lor :))
Ne-am plimbat putin pe stradute si fara sa vrem, am nimerit la Three Springs, unul dintre punctele de interes pe care urma sa-l vizitam. Numai bine a prins placinta cu mere pe care am cumparat-o, am servit acolo desrtul.
Si gata plimbarea, ne-am intors la cazare, am mai scris putin pe blog in timp ce tradatoarea i-ar s-a pus la somn. Desi m-am trezit de dimineata la 9:30, am mai dormit pe plaja, in continuare nu ma simteam prea bine, asa ca m-am culcat si eu pe la ora 23:00 in speranta ca a doua zi sa fiu mai viu.
Ziua 4, Duminica 28 iunie 2020
Si BUNA DIMINEATA!, Sunt muuult mai viu si cu chef de baie, plaja, snorkeling, un fel de cu detoate, sa vina toate la mine.
De aseara s-a planificat pe ziua de azi sa mergem pe Psili Ammos Beach, ulterior ca e mai ok sa mergem din nou la Aliki Beach si de dimineata mergem totusi pe Paradise Beach. Foarte bine organizata trupa :))
Vedem ce o sa iasa.
A iesit chiar bine, foarte bine! Apa calda, valuri, baie, nisip, table, soare, briza marii, toate ingredientele necesare pentru o zi superba de plaja.
Doar cand am ajuns pe plaja, s-au cam terminat sezlongurile si a fost dubioasa putin situatia. Le-am cerut celor ce gestionau plaja sa ne mai aduca umbrele si sezlonguri iar raspunsul a fost: eu as vrea sa pun tot ce am, dar daca vine politia in control, e nasol, prea multe sezlonguri si mult prea multi oameni. In final ne-a adus o umbrela si 2 sezlonguri pe care le-am pus la marginea plajei, la 3 metri de cei mai apropiati oameni de pe plaja.
Apa a fost foarte calda, copii nu se lasau iesiti din ea, asta pana a dat foamea peste ei. Mancati fiind, unii au si adormit rapid.
Bogdan a reusit sa calce pe un scaiete, 5 spini a avut in talpa, l-au despaducheat fetele direct in apa.
Seara ne-am petrecut-o la plimbare prin centrul lui Limenas, unii cu inghetata, altii cu gyros, mai un suvenir, poze cu apusul, condimente pentru mancaruri, aruncat cu privirea prin magazinele comerciantilor, doar relaxare asa vreo 2 ore.
Ziua 5, Luni 29 iunie 2020
O zi in care se anunta activitate intensa.
Foarte intensa, am mers pe plaja Psili Ammos Beac unde am stat toata ziua :))
Am plecat mai de dimineata, plaja era la 45 minute de unde suntem cazati si voiam sa prindem sezlonguri. Da, ati citit bine, sa prindem loc pe sezlonguri. Desi este plin sezon si nu prea sunt turisti, pe plajele faine se inghesuie toata lumea. La 9:30 eram pe plaja si am luat 6 umbrele cu sezlongurile aferente, rezervate zic, unii ajungeau mai tarziu.
Faina plaja, nisip, sezlongurile nu sunt cu bani dar trebuie sa faci consumatie. Nu este chiar pentru copii, intrarea este destul de brusca, se pot balaci in primii 6-8 metri.
Am facut si snorkeling, peisajul subacvatic este bestial! Pacat ca mai mult am filmat si n-am pozat, o sa revin ulterior cu un clip, conditiile de aici nu permit, netul nu e ca acasa. Nu prea am intalnit pesti si e foarte ciudat, in anii trecuti era plin de ei peste tot, acum abia vezi 10 pesti mai maricei grupati si aia din cand in cand.
S-a servit un iaurt cu fructe si miere de innebunesti cat e de bun! A fost si bere, sucuri, apa, muzica, toaleta, dus pe plaja, tot ce ai nevoie ca sa nu ai motiv sa pleci de acolo.
Noi am plecat cu 2 ore mai repede decat restul trupei. Am venit la camera sa faca Mona o salata greceasca de lingi si farfuria, la propriu, eu am facut-o :))
Am fost la "noi" in sat la muzeul de Ulei de Masline Sotirelis Olive Oil Museum ca sa luam si ulei de masline pentru acasa.
Ziua 6, Marti 30 iunie 2020
Astazi nu am mers cu restul trupei, ei au ales tot Aliki Beach iar noi am vrut sa incercam plaja noua, asa ca dupa 50 minute eram pe plaja Tripiti Beach. Oricum ne-am miscat greu, abia pe la 9:30 ne-am trezit, pe plaja eram la ora 13:00. Bine, ne-am mai oprit pe drum sa facem niste poze, si ce poze... Chiar ne gandeam ce greu este pentru unii, sa ai casa exact pe malul marii, risti sa te impiedici si sa te uzi cand iesi din casa...
Plaja Tripiti este foarte faina, nisip fin si pietricele foarte marunte, degajata, linistita, cu o apa limpede si deloc agitata, cel putin azi nu era. Intrarea in apa nu este foarte lina, in 5 metri e pana la gat.
Imediat langa plaja este si Pestera Tripiti care nu este chiar o pestera, ci mai mult o gaura prin piatra cu iesire direct in mare. Desi pare foarte tare sa inoti pe acolo, nu stiu daca se poate merge si in picioare, cu capul sub apa nu e deloc amuzant, este intuneric si tulbure, nu vezi mai nimic si te panichezi, trebuie sa scoti capul afara ca sa vezi efectiv directia. Nu e chiar orbeste, vezi la 1 metru in fata, doar ca nu e cum te asteptai sa fie, adica limpede si vizibila "luminita de la capatul tunelului".
In schimb, imediat ce am iesit din acel... culoar intunecat, peisajul subacvatic a fost unul spectaculos. Am iesit din apa dupa 2 ore, am filmat mult si am facut prea putine poze. Daca nu ma lua cu carcei la ambele picioare, mai stateam vreo ora.
Dupa aproape 5 ore, n-am intors la cazare, am mancat un Pita Gyros si ne-am pregatit sa mergem la plimbare cu toata trupa prin Limenas. O inghetata, masline, ulei, suveniruri, pizza, fiecare a facut cam ce-a dorit.
Ziua 7, Miercuri 1 iulie 2020
Pam pam, aici sa vezi schimbare.
Si ce schimbare radicala, de la plaja am decis ca astazi sa urcam pe Ipsarion si nu oricum, cu masina. M-am uitat pe maps si parea ca traseul este ok cu plecare din Panagia, fix unde suntem cazati. Mai multi mi-au spus ca este mai usor de pe partea cealalta a insulei, doar ca mie mi-a dat Google maps la fel ca si timp, doar mai multi km. Si a inceput aventura. Am pornit optimisti la drum. Dupa primul kilometru parcurs am zis ca renunt, nu rup masina pe drumul ala de piatra. Dar ce sa vezi, a inceput un drum de pamant, nivelat, foarte promitator, i-am dat si a doua, dar nu mult, vreo 200m. Si am inceput sa urcam usor, usor, in treapta 1 la ralanti. Prima panta mai abrupta, niste bolovani mari in cale si pamantul afanat. Mona s-a dat jos, a zis ca-i este frica si ea nu sta in masina. Se vede de unde a filmat, ii era frica de parca urma sa explodeze si sa nu fie ea in apropiere :))
Acolo a fost cel mai mare si greu hop, am reusit sa urc dupa vreo 10 minute, mult miros de ambreiaj prajit, pus pietre pe unde am facut gropi si Mona in spate impingand masina.
Am facut prea putine poze la drum, oricum stiam ca o poza nu prinde realitatea, nu are cum, dar poze de pe drum pe unde ne-am tot oprit, am facut din plin.
Am inaintat efectiv pana in 2 puncte. Unul la o rascruce unde aveam de ales unul din 2 trasee: cel din dreapta era clar ca daca o iau pe el, de acolo este imposibil sa mai ies fara sa fiu tractat iar al doilea, sprea stanga arata relativ ok, asa ca am purces la stanga. Am inaintat vreo 150 metri si am tras masina pe stanga, niste bolovani de-ti rupi masina, imposibil de inaintat cu suspensie sport. Am luat-o pe jos, doar telul nostru era sa ajungem pe varful Ipsarion. Maps spunea ca avem de mers pe jos vreo 3-4 ore, un fleac. Si totusi, Mona era de mult cu moralul la pamant, nu a mai rezistat si a vrut sa ne intoarcem.
Inapoi spre casa ne-am gandit noi sa mergem totusi pana la niste antene ce se vedeau undeva pe un varf in apropiere, aproape. Am inaintat si acolo o bucata de drum dupa care stop, imposibil de urcat fara 4x4. Am tras niste poze mortale pe acolo. O priveliste superba de sus a orasului Limenas si a orasului Keramoti de pe continent.
De acolo de sus am vazut o masina care venea pe un alt traseu si parea ca inainteaza foarte bine. Hmmm, pe acolo trebuie sa mergem si noi inapoi. Cand am ajuns la intersectia unde puteam schimba traseul, in speranta ca o sa fie mai bun drumul, am facut stanga, sigur trebuie sa fie mai bun. Ce-i drept, parea mai bun, mult mai bun, doar ca pe acolo a trecut un utilaj si a nivelat cu lama, pamantul era afanat si perfect drept, dar sub erau doar bolovani. Daca cumva se imputea treaba pe traseu, imi era foarte clar ca inapoi, pe acel traseu, doar tractat, era imposibil sa gasesc aderenta in pufosenia aia de pamant. Daca la urcare am atins o singura data cu pragul, exact acolo unde este filmarea, inapoi pe noul traseu am atins de nici nu mai stiu cate ori, se afundau rotile in pamantul ala afanat de ziceai ca este vata. Cu greu, dupa 4 ore jumatate si 19km de traseu dedicat masinilor 4x4, am dat de asfalt.
Ca sa va imaginati cat de solicitant a fost tot acel traseu, eu mananc dimineata si seara, in timpul zilei nu mananc mai deloc. Foarte rar se intampla sa dorm la amiaza. No imediat ce am ajuns pe asfalt, in jurul orei 14:00, eram lihnit de foame, simteam ca mi se face rau daca nu mananc. Am tras la o terasa si am mancat. Cu burtile pline, ne-am dus la camera, ne-am intins pe pat si aia a fost, am adormit instant, 2 ore de somn de frumusete.
Chiar si mancati, dormiti, tot n-am avut niciun chef sa scriu pe blog, pur si simplu ziua a fost mult prea solicitanta, mi-a mai ramas energie doar sa respir :))
Am vorbit cu trupa si am mers cu ei la masa. Satui eram, dar ceva dulce mai incapea in noi. Mona o cola iar eu un iaurt cu miere si nuci.
Cum pentru ei a fost ultima seara in Thassos, plimbarea de seara am facut-o in Panagia, micul si frumuselul orasel unde suntem noi cazati.
S-au cumparat suveniruri, inghetata, plimbat pe stradute, vizitat parcul cu cele 3 izvoare Three Springs. Se vede lipsa de energie, n-am pozat mai nimic...
Ziua 8, Joi 2 iulie
Ziua in care ne-am facut bagajele si am plecat spre noua locatie de cazare, Vila Sofia din orasul Limenaria. Ca sa fim rai, pe Facebook am pus poze cum bag bagajele in portbagajul masinii iar asta da de inteles ca gata, plecam acasa :))
Proprietarul ne-a asteptat si inmanat cheia de la camera la ora 11:00, foarte dragut din partea lui. Normal check in-ul era la ora 15:00. Camera este una draguta, curata, decenta.
Am lasat la camera bagajele si am plecat pe plaja Metalia, plaja pe care o aveam pe lista noastra. Pfoai si ce plaja si ce amintiri faine avem de aici dupa aceasta zi!
Plaja a fost aproape goala toata ziua, apa calda cu putine valuri, intrarea putin dubioasa din cauza placilor de piatra, dupa ele fiind nisip. Plaja este cu nisip, curata si foarte intretinut totul pe acolo.
Dar plaja Metalia nu este doar o plaja, in spatele ei este o poveste faina! Pe scurt: in anul 1900 in Limenaria erau 10 case de pescari. Azi este al doilea oras ca marime de pe insula Thassos iar asta se datoreaza minelor de metale fix de pe plaja Metalia. Ruinele minelor abandonate in anii '60 sunt inca acolo, o istorie abia vizibila din cauza vegetatiei care si-a intrat in drepturi. Intrati pe Lumea vazuta de mine daca vreti sa aflati mai multe despre istoria locatiei, garantez ca merita! Nu stiam de acele ruine pana n-am ajuns pe plaja. Se vad putine urme, am cautat detalii pe net, asa am ajuns sa explorez zona, foarte tare!
Gata, dupa vreo ora de plimbat si pozat pe acolo, m-am dus sa fac putin snorkeling, 2 ore n-am iesit din apa si probabil mai stateam daca nu se termina bateria la GoPro. Nu degeaba este plaja preferata a pasionatilor de snorkeling, ai ce sa vezi. Mona a stat doar la umbra, a fugit de soare si totusi este rosie toata, a bronzat-o soarele dupa colt :))
Era sa uit de pietrele cu zodii, interesant si cam atat pot sa spun despre ele :))
Pe la ora 17:00 am plecat de pe plaja iar pe la ora 19:00 am mers putin la plimbare pe faleza. Eu am resimtit inca oboseala acumulata de ieri, am mai adaugat si azi 2 ore de snorkeling si o ora de umblat printre ruine in plin soare. A fost scurta plimbarea dar plina de satisfactii. Am mancat o prajitura de portocale de innebunesti! Dulce de mori, dar nu te puteai opri. Goala faleza, terasele goale, abia vedeai cate o masa ocupata tot la a treia, a patra terasa. Groaznic acest sezon pentru turismul din Grecia.
Si gata ziua, ne-am intors devreme la camera, trebuie sa recuperez 2 zile de scris pe blog si este deja trecut de miezul noptii!
Ziua 9, Vineri 3 iulie
Cel mai probabil astazi vom vizita orasul Potos, plaja, orasul, gasim noi ce sa facem ca sa nu ne plictisim.
Trezirea a fost la ora 10:00, am simtit ca ne-am odihnit, iar spre plaja am plecat la ora 12:00. Tare greu ne-am miscat azi.
Plaja Pefkari Beach, foarte putina lume. Apa calda, nisip din pietricele marunte, sezlonguri fara plata, cu conditia sa consumi de minim 2 euro. Pe sezlongurile unde ne-am pus noi era taraba inchisa, am facut economie :))
Am atarnat efectiv pe plaja la umbra umbrelei, nu-i fain sa stii ca e ultima zi pe plaja, amandoi aveam asa o stare de... M-am echipat si am plecat in larg sa pozez pesti, poate vad o caracatita sau macar o stea de mare. Da de unde, doar ceva pesti, peisaj subacvatic fain si apa extrem de limpede.
Este ora 17:00, se simte lipsa brizei marii, te sufoci de cald, doar Mona spunea ca i se face rau de la caldura, mie imi era bine, asa ca ne-am carat la camera ca sa ne pregatim de o vizita in orasul Potos. Si nu doar in vizita, ci mai mult ca sa prindem apusul de pe plaja San Antonio Beach, cica de acolo se vede cel mai fain.
Asa ca prima oprire am facut-o in Potos unde am cautat unde sa mancam rapid ceva pentru ca apusul era aproape si nu aveam timp sa asteptam pana vine mancare. Am dat de un fast food de unde am comandat Pita Gyros si o portie de tzatziki. Ne-a vizitat o mica cersetoare cu ochii diferiti, interesanta pisica. Era si putin "agresiva", am lasat mana pe picior si a dat cu laba peste ea ca sa scap ce am in mana, de unde deducem ca pisica nu era chiar tinerica, avea scoala vietii la ea :))
In timp ce mancam ni s-a parut noua ca parca se cam intuneca si aveam impresia ca am ratat apusul. M-am uitat pe telefon si mai aveam vreo 45 minute pana la apus, asa ca am terminat rapid de mancat si ne-am indreptat rapid spre plaja San Antonio Beach. Imediat ce am plecat am constatat ca, de fapt, erau nori, probabil veneau de la Timisoara unde ploaia a facut ravagii in acea dupamasa.
Deci asa ceva nu se poate, doar prima zi cand am ajuns pe Thassos au fost nori si o scurta ploaie torentiala, in rest doar cer senin. Cand am vrut si noi sa vedem apusul, surpriza, nori la greu. Asta e, macar am stat linistiti pe plaja superba si imensa.
timelapse
Putin dezamagiti ne-am intors in Potos pe unde ne-am plimbat vreo ora si interesant, n-am facut nicio poza, nu ne sta deloc in caracter :)). Bai dar chiar niciuna?!
A fost fain oraselul, destul de animat si nu chiar atat de aglomerat, dar plin de magazine cu suveniruri si restaurante. Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul.
Am vazut un aprozar si ne-am oprit sa cumparam niste ceapa, nu mult, doar 7kg, aproximativ. Ceapa de la ei are gust de ceapa si nu este aproape deloc iute, este foarte, foarte buna. Si nu, nu este toata ceapa pentru noi, Ioji e ceparul sef cand este vorba de cea din Grecia :))
Intorsi la camera, am scos laptopul ca sa scriu pe blog. M-am pus sa descarc pozele de pe telefon si s-a rupt patul. Da, s-a rupt patul, pur si simplu a cazut o parte din pat sub greutatea mea. Nici macar nu ma miscam, doar stateam si asteptam sa se descarce pozele din telefon.
Am analizat asa rapid si am constatat ca s-a rupt o prindere. Bun, ma gandeam ce pot pune sub acea rama ca sa stea drept si sa pot dormi la noapte. Nimic la indemana.
Am zis ca dorm invers, cu picioarele in partea unde era ruptura, m-am miscat de 2 ori si nu, in niciun caz, alunecam in jos.
Am luat in considerare sa dormim amandoi in acelasi pat, dar totusi, este mic si nu ar fi fost prea comod.
Asa ca la ora 23:15 noaptea m-am pus sa investighez sistemul de prindere, poate, poate. Am trimis-o pe Mona la masina sa aduca o surubelnita, simteam ca il pot repara.
A venit cu surubelnita si ce credeti ca facea ea? Radea, imi facea poze, filma si iar radea. Trimitea filmulete si poze pe WhatsApp ca sa rada si altii. Acum sta langa mine, si-a adus aminte si iar a inceput sa rada cu pofta :))
Ideea este ca sunt din calea afara de inteligent, stiu, sunt modest, cu o surubelnita am reparat sistemul de fixare al imbinarilor care era foarte inteligent gandit. Era o rana veche acolo, de mult atarna si astepta o victima cu greutatea necesara ca sa cedeze. Unul dintre suruburi era stramb, l-am infiletat "elicoidal" sau nu stiu cum sa explic, oricum a fost interesant si cel mai important, am dormit foarte bine in acea noapte iar in urma interventiei mele, patul o sa mai reziste cu succes la inca cativa turisti.
Gata, mi-a pierit pofta de a scrie pe blog, era deja tarziu, putin obosit, Mona inca era extrem de amuzata, asa ca am hotarat ca daca tot este ultima zi pe insula, macar sa dorm si ne-am culcat.
Ziua 10, Sambata 4 iulie
O zi care a inceput naspa, trebuia sa ne facem bagajele. Aveam amandoi un entuziasm... ce sa-ti povestesc, se vede si in filmare :))
Ca sa nu mai pun ca masina era toata "murdara" cu flori. Ce nasol pe la astia aici, n-au auzit de praf saharian :))
Intr-un final am reusit sa impachetam tot, oricum nu ne-am grabit, nu aveam de ce, feribotul circula des pe acea ruta, cand ajungem, ajungem.
Am oprit masina la rand in port si am mers sa iau biletele. Dupa 30 minute ne-am imbarcat. Mare acest ferry, pe mine m-a bagat la subsol.
Cand am venit pe insula pescarusii n-au fost prea flamanzi, avand in vedere si ora 6:15, probabil. Nu era cazul si acum, pescarusii erau peste tot in jurul feribotului si plin de oameni care tineau mana in sus cu bucati de paine, snacksuri, pufuleti si orice era comestibil.
Cand a vazut Mona ca am intrat la subsol, s-a bucurat, sta masina la umbra. Imaginati-va cata caldura poate sa emane zeci de masini care au stat in soare, motoare infierbantate, toate intr-un spatiu inchis. Va spun eu, foarte multa! Cand am coborat ca sa urc in masina, in niciun minut eram ud tot, s-au lipit hainele de mine, exact ca o sauna era acolo.
Ajunsi pe continent, ne-am indreptat spre urmatoarea noastra destinatie, orasul Kavala. Este si el pe lista noastra, avem de vizitat Fortul si Apeductul.
Deci cald, foarte cald, sauna de pe feribot nu a ajutat deloc. Am ajuns in Kavala si ajunsi in parcare, surpriza, strop de umbra nu era in parcarea aia, asa ca am pus-o fix in mijloc, in plin soare.
Am luat-o pe jos intr-o directie fara sa stim pe unde o sa mergem, important e ca acolo era lume, ceva terase si umbra, foarte important ca era si umbra.
Trecand pe langa terasele respective, cu telefonul in mana urmarind traseul pe care trebuia sa-l urmam spre Akropoli Kavalas, caldura a invins, eram prea infierbantati si urma sa urcam, mult. Asa ca am tras la umbra si am baut ceva rece si racoritor.
S-a cam uscat si transpiratia de pe noi, iac, mai racoriti, am plecat incet spre desinatie, tot pe la umbra si continuu in plan inclinat, era mult de urcat. In 5 minute eram iar transpirati, cum dadeam de un loc unde era mai racoare si putin vant, ne opream ca sa ne mai racorim. Nu era chiar atat de tragic de cald afara, vreo 32 grade, dar pentru ca fiecare pas pe care il faceam era mereu in panta sau pe o treapta mai in sus, nu era deloc o combinatie fericita.
Dupa jumatate de ora am ajuns la Akropoli Kavalas. In interior nu e cine stie ce de vizitat, doar niste ziduri, dar cand ajungi sus pe ele, ceea ce vezi de acolo este superb! Se poate urca tot roata pe toate zidurile fortului, inclusiv sus de tot in turn.
La intrare este toaleta foarte curata si dotata, o terasa unde se pot servi racoritoare si inghetata.
M-am dus la baie sa ma spal pe fata, pe maini, mai bine zis ca sa ma racoresc. Ce n-am realizat eu in acel moment e faptul ca aplecandu-ma peste chiuveta, m-am sprijinit de blat care era plin cu apa. Cand am iesit, am simtit la un moment dat ca era racoare la "cofrag", duc ochii in jos si... o sa intelegeti din poza.
Nu exagerez, doar eu am facut cel putin 300 de poze, am pozat din toate unghiurile si pozitiile, panorama vazuta de sus este absolut superba!
Am ajuns la masina si surpriza! Stiam ca parcarea este cu plata, dar nu ma asteptam sa coste doar 2 euro pentru 3 ore de parcare. Parcarea este in port si cand am ajuns noi acolo era aproape plina.
Deloc surprinzatoare era caldura din masina, te topeai doar cand te uitai la ea.
Nu se mai putea, mult prea cald afara si noi mult prea infierbantati, asa ca imediat ce am iesit din oras, am oprit pe plaja si dai cu balaceala in mare :))
Am stat vreo jumatate de ora ca hipopotamii in apa, doar capul l-am tinut afara
Inainte sa oprim la acea plaja, am verificat daca sunt si dusuri ca sa spalam sarea de pe noi, asa ca la plecare am facut si dus, evident, fara sapun.
Ne-am urcat in masina si drumul spre casa a fost unul mai banal: oprit sa bem un cappucino, sa mancam ceva pe 31°C la ora 19:00, facut poze la apus cat inca eram in Grecia, dormit cateva ore intr-un OMV in Serbia, tot in Serbia GPS-ul ne-a dus pe un drum mai scurt stiut doar de el, doar ca nu stia ca este inchisa vama. Mi-am dat seama la un moment dat si am corectat traseul cu o abatere de aproximativ 80km, moment in care am pus optiunea "mersul la consum" pe modul extrem, pana acasa mai aveam vreo 180km iar pe bord imi arata autonomie 150km. Ceea ce putini stiu e faptul ca in bord, in acea autonomie este inclusa si rezerva de combustibil, deci dupa foarte putin timp s-a aprins becul de combustibil in bord. Asa de frumos am planat pana in vama Moravita, nu aveti idee, am mers mai legal ca niciodata, tot ma depaseau. Stiu ca puteam sa alimentez in Varsac, am trecut pe langa cateva statii de benzina, dar n-am mai vrut sa las bani si pe acolo, sunt destul de sigur ca puteam sa ajung pana acasa cu motorina din rezervor :))
La intrare in Denta am oprit in statia de benzina, verificat calculatorul de bord care a aproximat ca mai este in rezervor 1.5 litri, era clar ca puteam ajunge pana acasa, 54km, un mizilic :))
Si cam asta a fost excursia noastra de 9 nopti, hai sa zicem aproape 10 zile ca suna mai bine :))
Ati citit bine, excursia, pentru noi concediul inseamna minim 14 zile :))
Inainte sa plecam de acasa am facut o lista cu punctele de interes ce doream sa le vizitam, plaje, asa cum facem de obicei inainte de fiecare concediu. Clar ca in aceasta excursie n-am putut sa bifam tot ce ne doream. Dar asta este viata, nu ai intotdeauna tot ce-ti doresti, dar macar stim ca am incercat!
Ca si costuri, inainte sa facem rezervarea pe Thassos, ne-am propus sa ne incadram intr-un buget de 600 euro, cazare, drum si restul cele. Stiu, am fost optimisti, nu ai cum, dar am zis ca na, mergem la buget redus, asa ca hai sa facem calculele ca sa vedem daca ne-am incadrat, nici noi nu stim, aflam acum:
- 247 euro - 9 nopti de cazare pe Thassos
- 100 euro - motorina
- 36 euro - vigneta Bulgaria, autostrazi Serbia si Grecia
- 58 euro - ferry dus/intors, masina si 2 persoane
- 420 euro - mancare, cumparaturi, suveniruri, sezlonguri pe plaje, intrea la Fort Kavala, etc.
Total undeva pe la 860 euro. Hai ca ne-am incadrat, n-am depasit cu mult bugetul propus :)).
In aceste costuri nu am luat in calcul asigurarile medicale si asigurarea pentru masina.
